https://blog.revistaderecenzii.com/
Mai mult ca niciodată, lumea pare intens preocupată de fericire. Tot văzând mulțimea de rețete ce promit bunăstarea, fericirea personală și succesul ce ar întregi starea noastră ideală de bine, îmi amintesc zicala Le bonheur fait vendre. Cu alte cuvinte, fericirea devine și ea ”sufletul comerțului”, vinde! Pe internet rețetele de fericire abundă, ele fac un carton, devenind un adevărat business. Suntem bombardați de peste tot cu sfaturi infailibile ce cuprind yoga, meditații, fraze și gânduri ce promit depășirea de sine, succesul în iubire, performanțe sexuale, bogăție etc. Stresul se evaporă miraculos cu băi parfumate și masaj relaxant, creme elixir și mai cu seamă datorită gândirii pozitive. Cele mai vândute cărți au fost în ultimele două decenii cele de ”dezvoltare personală” care te învață să devii fericit la jobul stresant, în relația catastrofală de cuplu, cele care vor să te convingă că ești frumos și puternic sau viitor milionar etc. Chiar dacă tu ești din natură leneș, urât, debil fizic, ți se promite (contra cost, firește!) rețeta devenirii altui om, opusul a ce ești. Ca și cum peste noapte ți s-ar deschide noi orizonturi, musai roz, și toți te vor privi cu ochi buni și-ți vor deschide poarta vilelor și a inimilor împietrite de multă vreme, și doar zâmbind și iradiind de cele citite vei deveni șef (deși ești un umil angajat), ori ți se vor oferi multiple posibilități, să devii stăpânul casei de vis fără credite înrobitoare, sa faci afaceri spectaculare fără risc, să ai femei frumoase la care nici nu visai vreodată să ridici privirea, și lista viselor potențial realizabile e mare. Idem pentru noi femeile, cele mai sensibile la capitolul fericirii, cele mai mari consumatoare de rețete, nu doar de bucate și de măști cosmetice, ci și de voiaje exotice, modă și accesorii. Se fac multe și diversificate sondaje și statistici despre fericire; aflu că doar 59% din francezi sunt fericiți, rezultând astfel aproximativ 40% de nefericiți, nemulțumiți, doar nu degeaba continuă ei protestele de tot felul.
Relațiile umane, munca, fac parte din fericirea omului. Oamenii ar trebui să își aleagă plăceri potrivite cu caracterul lor, așa cum gustul e asemănător cu fiecare persoană. Aud o fetiță exprimându-se mulțumită după joacă: Mă simt eliberată, calmată! De unde astfel de cuvinte în mintea unei fetițe de nici 5 ani? Ce greutăți sau probleme o apăsaseră până atunci? Nu-i doar reflexia gândirii adulților, a ce aude în jur? Dorința de-a fi cât mai fericit exprimă și mărturisește o mare criză ce ține de moral, bolnăvicioasă și sublimă în același timp, legată de exaltarea spiritului. Aceste cărți, video-uri, texte, sunt determinate de un ansamblu ce reprezintă starea generală a spiritului și moravurilor înconjurătoare. Societățile dezvoltă nevoi corespunzătoare, sentimente particulare; dorința de-a petrece, perfecțiunea corpului, echilibrul mental, ambiții dezlănțuite, dorințe arzătoare. Așa cum temperatura și condițiile fizice fac să se dezvolte un anumit soi de plante în condiții excelente pentru a da roade, tot astfel există și o ”temperatură” morală care e starea generală a stării și aspirațiilor unei societăți. Direcția veacului, presiunea spiritului public, nenorocirile unei societati își pun amprenta asupra individului, la fel ca și binefacerile unei civilizații înfloritoare. Sub grindina grijilor personale omul devine abătut, mai ales dacă de felul lui este o fire sensibilă, tristă. Religia stăpânitoare spune că pământul e un exil, viața un râu… Tabloul zilnic pe care îl contemplăm înfățișează extremele. Cerșetori, sărăcie, terorism, conflicte belice, migrație, nelegiuiri succesive, localități ce devin ruine, poduri ce se distrug. Toate astea sporesc propriile dureri și frustrări personale. Pe de altă parte vedem bogații lumii și pe cei ce-și afișează fericirea zâmbitori și cu sentimentul împlinirii. Oamenii nu pot înțelege decât sentimente asemănătoare pe care ei le încearcă sau le cunosc deja. Celelalte sentimente, îndemnuri, sfaturi și rețete nu pot să-i atingă cu adevărat; ochii privesc dar inima nu simte și îndată mintea și privirea se întorc în altă parte. Poate e un om sărăcit, bolnav, singur, ieșit din închisoare, devenit melancolic și mistic, sau poate este un om al străzii. Cum va privi și cât îi vor folosi sfaturile de genul ”Gândește pozitiv, deschide-ți inima și vei fi fericit”!? Acest om se va feri de muzica veselă a chefliilor fără probleme, va privi oamenii, străzile, soarele și apusul prin prisma tristeții sale, rămânând un om trist. În constrast cu aceștia, putem observa starea generală a celor în care primează bucuria spiritului; traiul bun, propășirea, siguranța zilei, care duc în final la un soi de banalitate. Din care vor să iasă. Astfel apare dorința de ceva mai bun, mai altfel, mult mai fericit. În rândul acestora se află potențialii consumatori ai rețetelor moderne de fericire, cu denumiri mai mult sau mai puțin identice în toate țările: bunăstare/ bienestar, bien-être, felicidad, bonheur, happy. Așa cum trăsăturile comune ale societății formează oamenii ei, trăsăturile individuale caracterizează omul și felul său de a fi, dorințele acestuia și rețeta proprie de fericire. Toți vrem ginerele ideal, femeia ideală, familia ideală, soacra ideală etc, însă toate promisiunile ce se vehiculează sunt simple unelte de marketing. Visați, așa ceva nu există! Șomajul, vârsta, firea anxioasă, spectrul unui viitor isntabil, sunt factori determinanți pentru starea de nefericire. Cercetătorii ne spun că serotonina regularizează umorul, acesta fiind alt ingredient al stării noastre pozitive, fericirea.
Ce-i fericirea/le bonheur? “O stare emoțională agreabilă, echilibrată și durabilă în care cineva se consideră satisfăcut în sensul aspirațiilor și dorințelor pe care le consideră importante. Perceperea propriei situații într-o manieră pozitivă, trăind un sentiment de plenitudine și serenitate, unde lipsește stresul, neliniștea și tulburările de orice fel. Fericirea nu poate fi confundată cu senzația pasageră de plăcere (care e izvorâtă din producția de dopamină și nu de serotonină care are legătură cu fericirea.) Bonheur (bon-eur) vine de la latinescul auguri și e o stare de stabilitate între corp și spirit. Când fericirea e absentă, vorbim de depresie, nefericire. Fericirea are și legătură cu moștenirea genetică”, zic unii specialiști. ”Fericirea e o fugă din tragica realitate”, spunea Nietzsche. În societatea ultracapitalistă, mulți plătesc azi pentru a-și găsi soțul/soția, căci în ritmul trepidant al vieții cotidiene, tinerii sunt celibatari și la 35 de ani și fac apel la specialiști care îi îmbracă, îi machiază, îi îndrumă pentru dating. Un post de televiziune prezenta o astfel de serată privată; celibatari cu profesii din cele mai bune, dornici să își găsească perechea. Cea care-i păstorea era o damă septuagenară, ce avusese grijă să le pună la dispoziție ciocolată cu canabis sau țigări, îndemnându-i să se servească, spunându-le să nu mai numească iarba marijuana, ci…Mari. Bătrâna îi ”reînvăța”(contra unei sume fixe de $) cum să seducă, dezbrăcându-i și drapându-i cu pânze albe, într-un ritual ce amintea de anumite secte, învățându-i să murmure, să suspine, să se atingă, motivând că astfel le relevă senzualitatea, adresându-se femeilor: laissez-vous aller! Trei ore de sedință…
Întâmplarea a făcut să dau peste un articol ce venea în completarea celor scrise până aici. Cuprindea o listă devenită virală în mediul virtual, din care spicuiesc: “Așa cum nu există detox (care ia mințile tuturor), nu există rețetă magică pentru fericire! Uleiurile esențiale nu au treabă cu medicina, nu vindecă. Miros frumos și cam atât, (afirma un medic sătul de avalanșa rețetelor miraculoase propuse de noii specialiști). Homeopatia e valabilă doar în cazul buzunarelor pline. Detoxul, ca și terapia apucatului îngerilor de aripi are efecte miraculoase pentru golitul buzunarelor. Nimeni nu își folosește decât 10% din creier, iar starea corporală ca și starea de bine trebuie să se reflecte prin principii sănătoase de viață, cu moderație în orice.“
Termin subiectul oarecum liniștită, văzând că nu-s singura care simte povara dictaturii fericirii.
Și-n definitiv, de ce nu am îndrăzni să fim și nefericiți, să fim așa cum suntem de fapt?!