https://blog.revistaderecenzii.com/
Dimineţi însorite
Dacă mă întrebaţi ce îmi place cel mai mult în lumea asta, răspunsul meu nu va fi legat de haine, tabieturi, ciocolată, oameni sau animale… da, există şi ele în lista de preferinţe, nu neapărat în această ordine – dar primul loc este în mod categoric ocupat de dimineţile însorite.
Ador să mă trezească razele soarelui şi simt că mă umplu de lumină, optimism şi bucurie de viaţă dacă ele sunt primul lucru pe care îl văd când deschid ochii…
Ştiţi momentele acelea în care nu mai dormi dar nici nu eşti complet treaz – dar deja începi să te gândeşti ce zi este şi ce ai de făcut pe parcursul ei? Aşa sunt eu în dimineţile de iarnă sau noroase, fără soare – ca un „device” care odată cu trezirea dă restart diverselor programe şi aplicaţii ce urmează să fie rulate … Trec în revistă priorităţile zilei şi ca un roboţel cobor din pat – primul punct din programul zilei.
Dar spre norocul meu există dimineţile însorite – care mă fac să mă simt om, nu robot. Pentru că înainte să deschid ochii nu mă gândesc ce program am, ci doar trăiesc bucuria că mă trezesc în soare. Iar acest sentiment se amplifică până se transformă într-o recunoştinţă profundă: pentru ceea ce am, ceea ce sunt şi simt – pentru că trăiesc şi mă pot bucura de tot şi de toate.
Şi încărcată cu lumină, căldură şi optimism îmi dau seama că toate automatismele sunt anihilate şi pot petrece acea zi oricum aleg, sub cele mai bune auspicii. De când nu mai trebuie să merg zilnic la job, de cele mai multe ori, zilele mele care încep cu dimineţi însorite, sunt zile de răsfăţ. Amân unele sarcini, las pe altădată diversele treburi administrative sau le rezolv rapid – doar ca să fiu liberă să mă delectez cu lucruri, tabieturi şi persoane care îmi fac plăcere.
Mă veţi întreba cum mă descurc în aceste condiţii să am grijă de casă şi de familie? Foarte simplu: există destule alte dimineţi fără soare – care aduc zile pline cu activitatea mea administrativă de rutină… Cine a zis că dimineţile noroase nu-şi au şi ele rostul lor?