https://blog.revistaderecenzii.com/

Dar acum rămîneţi cu bine, Homer şi versuri ale
Cypriilor. Cînd, după ·aceea, i-am întrebat pe preoţi dacă sînt
sau nu basme cele spuse de eleni despre războiul cu Troia, mi-au
răspuns, zicînd că au cunoştinţă de fapte chiar din istorisirile

lui Menelaos, şi anume că, după răpirea Elenei, pe pămîntul
teucrilor a sosit o mare oştire de-a elenilor, care sărise în ajutorul lui Menelaos ; de îndată ce oştirea a coborît pe uscat şi şi-a aşezat tabăra, a trimis la Troia soli, printre care se număra
Menelaos însuşi. Solii, după ce-au ajuns la zidul cetăţii, au cerut-o înapoi pe Elena, avuţiile pe care Alexandros le luase hoţeşte, precum şi despăgubire pentru nedreptăţile săvîrşite. Troienii, şi atunci şi mai tîrziu, cu sau fără jurămînt, au spus acelaşi lucru, anume că Elena nu era la ei, nici averile reclamate, ci că toate acestea se aflau în Egipt ; prin urmare, nu era cu dreptate ca ei să fie urmăriţi pentru ceea ce oprise Proteus, regele egiptean. Dar elenii, crezînd că-şi rîd de ei, au încercuit oraşul pînă l-au cucerit. Dar cum nici după cucerirea cetăţii Elena nu se ivea nicăieri şi primiră aceeaşi lămurire ca la început, abia atunci elenii, dind crezare vorbelor clintii, l-au trimis chiar pe Menelaos la Proteus.

Sursa: file:///C:/Users/titulescu/Downloads/Herodot_Istorii_Vol_I_tr_Adelina_Piatkow.pdf