Biblioteca Academiei Române (B.A.R.) a inaugurat, miercuri, 22 aprilie 2026, o expoziție permanentă care va oferi vizitatorilor săi posibilitatea de a admira obiecte care au fost cândva utilizate pentru activitățile curente ale bibliotecii, iar acum au devenit piese de epocă. Totodată, cei care trec pragul expoziției pot vedea documente și piese de artă reprezentative din patrimoniul documentar al B.A.R.

Biblioteca a fost înființată în 1867, într-o perioadă de reforme care au condus la crearea statului român modern, proces inițiat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza și continuat de Carol I. Instituție modernă și profesionistă, Biblioteca Academiei a evoluat sub diverse denumiri și a trecut prin mai multe etape în existenţa sa de aproape 160 de ani, având în centrul activităților cartea, documentul și cultivarea cunoașterii.

Astăzi, Biblioteca Academiei Române reprezintă o instituţie cu statut național și profil enciclopedic, un centru info-documentar de excelenţă unde se află şi pot fi cercetate, atât digital, cât și în mod clasic, documente istorice, manuscrise în versiune originală sau facsimilată, un fond consistent de carte și carte rară (ediții bibliofile, liliput etc.), cea mai bogată colecție de publicații seriale românești din lume și un impresionant fond de periodice internaționale vechi, un fond de foi volante istorice, dar și contemporane, colecții de artă (gravuri, stampe, reproduceri foto etc.), hărți de epocă, partituri originale scrise de mâna lui Wagner sau Rossini, un impresionant fond numismatic și multe alte comori culturale sau științifice, însumând peste 14 milioane de unități bibliografice de documente și piese documentare diverse.

Dintre toate aceste resurse informaţionale au fost selectate cele considerate a fi reprezentative, apoi, împreună cu obiecte din patrimoniul instituţiei bibliotecare, au alcătuit expoziţia permanentă a Bibliotecii Academiei Române.

Evenimentul de lansare oficială a coincis în mod intenționat cu ziua în care a avut loc transferul mandatului de Președinte al Academiei Române de la prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, președinte timp de două mandate, în perioada aprilie 2018 – aprilie 2026, către noul președinte al forului științific, ales în cadrul Adunării Generale a Academiei Române în 7 aprilie a.c., prof. univ. dr. Marius Andruh.

Inaugurarea expoziției a fost deschisă prin discursurile celor doi președinți ai Academiei Române, menționați anterior, și cel al directorului general al Bibliotecii Academiei Române (B.A.R.), ing. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române, care a îndeplinit și rolul de amfitrion al manifestării.

Am remarcat câteva idei desprinse din fiecare cuvântare, chiar dacă aceste intervenții oratorice au reușit să fie foarte succinte.

Astfel, în deschiderea sesiunii de alocuțiuni, ing. Nicolae Noica a mărturisit că inaugurarea expoziției permanente a fost stabilită în această perioadă pentru a se înscrie în seria manifestărilor dedicate împlinirii a 160 de ani de la fondarea Academiei Române și a marca și în acest mod, momentul deosebit pe care-l parcurge Academia Română în aceste zile. Între ideile enunțate în discurs, am reținut dezamăgirea vorbitorului față de reprezentanții clasei politice actuale, pe care i-a invitat să studieze în sălile de lectură ale Bibliotecii Academiei Române, unde unii dintre aceștia nu au intrat niciodată – susține Noica – și „nu știu despre ce este vorba”. Un alt aspect – de această dată plăcut – remarcat de către directorul general al B.A.R. a fost prezența unor tineri în sală. Remarca a vizat mai ales un grup de studenți ai Facultății de Litere din cadrul Universității din București/Științele Informării și Documentării pe care i-am invitat la acest eveniment festiv, într-un moment de inspirație, dar mai ales, din dorința de a-i determina să înțeleagă mai bine rolul unei instituții patrimoniale de nivelul Bibliotecii Academiei Române în contextul societății contemporane. În continuarea intervenției, actualul director general al B.A.R. a evocat numele filantropului Evanghelie Zappa (1800-1865) care a donat începând din anul 1860 o sumă consistentă de bani în vederea bunei funcționări a preconizatei pe atunci Societăți Literare Române, constituită în 1866, transformată la scurt timp în Societatea Academică Română, iar din 1879, reformată în institut național cu denumirea de astăzi, Academia Română. Menționând această donație, vorbitorul și-a exprimat regretul pentru lipsa de interes a celor cu dare de mână din prezent, pentru a finanța proiecte culturale și educaționale.

Un discurs foarte interesant, ca de obicei, a fost al acad. Ioan-Aurel Pop, președinte al Academiei Române până în ziua respectivă. Subliniind faptul că „Biblioteca e oglinda Academiei Române”, domnia sa a menționat importanța unei asemenea expoziții, care este lămuritoare pentru oricine vrea să afle rapid rostul ei. De asemenea, a fost reiterată importanța protecției Bibliotecii Academiei Române de către Jandarmeria Română, având în vedere valoarea materială și istorică a tezaurului care se află între zidurile acestui edificiu patrimonial. De asemenea, președintele Pop a asimilat Biblioteca Academiei cu un „muzeu al cărții”, afirmând că biblioteca reprezintă o carte de vizită a Academiei Române, iar prin această expoziție a dovedit că și „cultura rodește”, nu e o investiție lipsită de sens.

Ultima alocuțiune din program a aparținut noului președinte al Academiei Române, academicianul Marius Andruh, care a comparat expoziția cu ceea ce revistele numesc graphical abstract (un rezumat imagistic al conținutului revistei, care în privința expoziției semnifică o expunere vizuală a unor repere istorice și identitare ale Bibliotecii Academiei – n.n.). Promițând o popularizare a acestei expoziții prin compartimentul de presă al Academiei Române, președintele Andruh a propus crearea unor panouri cu evenimentele și activitățile importante din Biblioteca Academiei, care să fie montate pe gardul exterior al instituției pentru a fi observate de trecătorii care circulă pe Bulevardul Dacia, pe trotuarul din fața instituției.

În afara celor doi keynote speakeri, la eveniment au fost invitate personalități ale vieții culturale, științifice, precum și reprezentanți ai unor instituții cu care Biblioteca Academiei Române are parteneriate și diverse colaborări. Între aceștia, i-am remarcat pe acad. Ioan Dumitrache, Secretar General al Academiei Române, Irina Sanda Cajal-Marin, Subsecretar de Stat la Ministerul Culturii, și istoricul Narcis Dorin Ion, manager al Muzeului Peleș.

Au mai participat col. dr. Luiza Rotaru de la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și dr. Robert Costache, consilier în cadrul Consiliului Local Giurgiu, doi prieteni ai Bibliotecii Academiei Române.

Amenajată în spațiul unde a funcționat anterior sala cataloagelor (care a fost mutată în subsolul clădirii pentru a face loc acestei noi configurații), această expoziție permanentă conține – cum spuneam – două categorii de exponate distincte.

O primă categorie este formată din obiecte care au avut o funcționalitate practică în activitatea bibliotecii de-a lungul existenței sale. Acum aceste instrumente, unelte, echipamente vechi formează un fel de muzeu tehnic al Bibliotecii Academiei, care cuprinde între altele, lupa lui Perpessicius, mașini de scris din anii 1950-1970, un exponometru de fabricație germană din anii 1950, obiecte de birotică de altădată, un copiator german de tip Lumoprint, din anii 1955-1960, suporturi de înregistrare pornind de la discuri de ebonită la casete audio, benzi de magnetofon, și mai recentele CD-uri. O gamă deosebită e constituită din seria de aparate de redat audio cum este un gramofon din 1902 și un patefon din perioada 1920-1930, ambele “His Master Voice”, fabricate în Anglia, apoi un magnetofon portabil Tesla de tip ANP210 Sonet Duo din 1959, fabricat în Statele Unite ale Americii, două difuzoare, diverse aparate vechi de fotografiat (între care unul cu burduf pentru clișee din sticlă, din anul 1880 (aproximativ), unul din 1930 de tip Linhof, model Technika, fabricat în Germania și un altul de la finele anilor 1940, model Rolleiflex, tot de producție germană). Mai sunt expuse un aparat de citit microfilme de prin anul 1965, o casetă cu caractere tipografice și prese de tipar din perioada interbelică (care amintesc de tipografia de odinioară a bibliotecii), între care și una verticală cu presă de presiune tip Victoria-Merkur, utilizată în perioada 1930-1947, printre altele și pentru tipărirea materialelor publicitare, datorită capacității sale de a reproduce anumite detalii cu fidelitate, etc. 

O altă categorie de exponate este formată din documente și piese documentare importante din colecţiile Bibliotecii Academiei Române, în cea mai mare parte expuse în versiuni facsimilate. Astfel, vizitatorii au putut admira manuscrise ale poetului național Mihai Eminescu (legate într-un caiet din seria celor donate Academiei de către Titu Maiorescu în anul 1901), între care o versiune de lucru a “Luceafărului”.

De asemenea, au mai fost expuse facsimile după manuscrise istorice care includ documente bizantine, carte rară (ediții bibliofile), între care trebuie menționat volumul de versuri intitulat Floricele rătăcite, de Vasile Alecsandri, având ilustrații manuale create de Maria Sturdza, incunabule (lucrări tipărite până în anul 1500) cum este Cronica de la Nürnberg, publicată de Hartmann Schedel în 1493, considerată una dintre cele mai frumos ilustrate cronici istorice, hărți istorice, fotografii de epocă ale familiei regale, lucrări grafice românești și internaționale, partituri muzicale deosebite, presă veche românească, foi volante pe suport de hârtie (afișe de teatru de la jumătatea secolului al XIX-lea) și mătase satinată (colecția de afișe pe mătase, dar și ziarul Sindicatul Ziariștilor, tipărit, de asemenea pe mătase satinată au reprezentat un proiect de facsimilare a acestor rarităţi, pe care am avut onoarea să-l organizez și să-l realizez cu succes în 2021, contribuind astfel al conservarea şi prezervarea celor originale). Cea mai veche foaie volantă pe mătase din expoziție este un afiș din anul 1846 al Teatrului Național din Iași, care prezintă piesa Amfitrion. Se poate observa că este un facsimil după inscripţia din dreapta-jos a afişului care menţionează acest aspect, precum şi cota topografică a exemplarului original.

Una dintre vitrinele expoziției conține documente facsimilate după manuscrise care reprezintă rarități ale fondului de corespondență din cadrul B.A.R. Între altele, aici întâlnim o scrisoare a poetului Vasile Alecsandri către Domnul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, datată în 1859, o alta din partea lui Emil Cioran, adresată în anul 1933 omului de cultură Petru Comarnescu și o scrisoare din 1949, adresată de Mircea Eliade scriitorului Virgil Gheorghiu (autorul romanului “Ora 25”), dar și altele la fel de interesante.

La cele enumerate anterior se adaugă multe alte obiecte, documente și piese documentare care așteaptă să fie admirate de către cei interesați de patrimoniul cultural aflat în acest edificiu.

Importanța acestor colecții este dată în primul rând de valoarea lor culturală, istorică și mai ales de faptul că transmit informație științifică și culturală autentică fiecărui student, profesor, cercetător sau savant care le studiază și prin cercetare creează cunoaștere. Astfel, generații după generații preiau și transmit moștenirea culturală a poporului român contribuind la consolidarea și dezvoltarea culturii și civilizației naționale și universale.

Expoziția permanentă a Bibliotecii Academiei Române pune în valoare tezaurul informațional deosebit pe care-l gestionează prin crearea unei porți permanente de informare asupra fondului său documentar, etalând în același timp, rarități care pentru publicul larg nu sunt accesibile în orice moment. Totodată, prin această expoziție, Biblioteca Academiei își consolidează componenta muzeală care o face puțin diferită de multe alte instituții din domeniu.

Conform informațiilor oficiale, expoziția va rămâne deschisă pe termen nedefinit și va putea fi vizitată de luni până vineri, între orele 09:00 și 14:00, intrarea este liberă, iar atmosfera primitoare.

Mulțumesc pentru fotografii domnului Marius Simion și pentru ajutorul oferit în documentare, doamnelor Carmen Albu, Alina Popescu și Monica Pricope.