https://blog.revistaderecenzii.com/

Oamenii își scurg prin timp
Fonta fiartă a vieții,
Se încheagă sub drapele
Și-n tipare provizorii.
Retopiți de alte crezuri
Ei se-aruncă peste vremuri,
Curg spre înnoite forme
Pîrjolind nisipul rece.

Mii de buze purpurii
Pentru țipăt rotunjite,
Nodurile-a mii de pumni
În fantastic dans prin aer,
Mii de ochi aprind cetăți,-
Mii de-oglinzi concave-n soare-
Mii și mii de nervi legați
În spasmotică visare.

Chinuri mineralizate
Nasc duh roș al răzvrătirii,
Ard umane torțe-n noapte
Liliecii îngrozind,
În văzduh topesc lumină,
Aerul de raze-ncarcă
Și astfel se iscă ziua
Libertății dobîndite.

Urcă-te in nava albă
Pe-a istoriei talazuri,
Poți străbate-ntinderi calme,
Moarte mări de ere moarte,
Însă viața care surpă
Temnițele, se aude
Numai unde cer și mare
Se-ntîlnesc în trombe crude.

Vîsla slabă sare-n țăndări,
Vîsla tare taie-n valuri,
Fug mărunte idealuri,
Crește idealul mare;
Nu-s schimbări îndreptățite,
Fără tunet din genuni,
Fără de entuziasmul
Nesecatelor furtuni.

Sursa: https://poetii-nostri.ro/nicolae-labis-entuziasmul-erelor-poezie-id-34128/