Eusebiu Camilar (07.X.1910 – 27.VIII.1965): Povestiri eroice (1965)

Tata

Când bătea în poartă Negustorul
plânsul mă strângea de beregată:
„Tată, Tată, vinde-mă pe mine
dar nu vinde mieluseii, Tată,

să nu-i dai să-i spânzure Călăul,
să le taie gîtul cu custura:
sângele în clocot, sângele
să stropească toată bătătura…

Lasă-mi mieluseii, lasă-mi-i,
să mă duc cu ei pe lunci hoinar…
să nu-i dai Călăului să-i vândă
ciopârtiti cu barda, la cântar…”

Câte primăveri ti-au văzut ochii
nourati de gândurile grele…
Câti ciocoi s-au ospătat cu carnea
mieilor copilăriei mele….

Câte primăveri am plâns pe luncă
apelor spunându-le-n zadar:
„Mi-au ucis călăii camarazii
si le-au vândut carnea la cântar…”

Sursa: http://poetii-nostri.ro/eusebiu-camilar-tata-poezie-id-7571/