https://blog.revistaderecenzii.com/
Două mahalagioaice asistă la examenul copiilor lor.
Profesorul, pedagogul nostru absolut, ascultă pe copiii mahalagioaicelor.E foarte aspru și fără chef.Mamele stau înțepate pe scaune, unde s-au așezat fără să fie poftite.
Profesorul (către elevul Popescu, care n-a răspuns la trei întrebări): No, prostule, dacă nu știi pe estea, care-s ghe tot simple și jenărale, apoi spune-ne rațiunea pântru care românii au kins să urmeză o polikikă jermână pe timpul lui Mihaele Bravul?
Popescu: …?
Profesorul: No, spune odată!
Popescu: …?
Profesorul (energic): Meri la loc, boule! (Către mama. lui Popescu care este toarte mâhnită): Că-z prost l-ai făcut, cucoană! Apoi ăstuia doară numai paie să-i dai să mânce. (Mama lui Popescu plânge), Că-z geaba te mai bocești acuma, nu-l mai dreji. Are să mai steie încă șăpke ani repekinke… Ionescule! (Mama lui Ionescu tușește foarte mișcată.) Cumu-i pământul, mă?
Ionescu: Mare dom’le!
Profesorul: Pe dracu’ mare! L-a măsurat mâni-ta să vadă mare-i? Pe lângă alke astre, bunăoară Saturnus, au Neptunus, au Iupităr, pământul nostru doară-i o scârbă! Nici cât să chiorăști un șoarece… Nu-i vorbă ghe mare, mă prostovane! E vorba cumu-i?
Ionescu: Se-nvârtește, dom’le.
Profesorul (răstindii-se puternic, mama lui Ionescu se sperie): No, apoi? Dacă se învârke, cumu-i? În trei colțuri, animale?
Ionescu: Nu, dom’le!
Profesorul: No, dar?
Ionescu: Rotund.
Profesorul: Vezi, așa, loază!
(Se face un zgomot la ușă. O doamnă din înalta societate – doamna Ftiriadi – intră împreună cu un mops gras, care vine să se gudure pe lângă pedagog.)
Profesorul (întâmpinând-o foarte emoționat): Onorată doamnă, eu încă mă recomand (ia cățelul în brațe).
Doamna Ftiriadi (foarte volubil și pe un diapazon mult mai – nalt): Am venit pentru băiat… Să-ți spun drept că nu vream să-l aduc să dea examen la școala publică, nu vream să se amestece cu fel de fel de băieți rău-crescuți… Dar a stăruit tată-său… zice că e ordin de la minister… Și de-aia l-am trimis la d-ta care-i cunoști caracterul lui ambițios – de când îi ești meditator.
Profesorul: Binevoiască numai onorata doamnă să iee loc. (Către Ionescu, care așteaptă în picioare): Tu meri la locu-ți… De hatârul mâni-tii, pe kine nu ke las repekinke! No, meri! (Ionescu merge la loc).
Ioneasca (ridicându-se): Sărut mâna!
Profesorul (demn): No bine! poți mere. (Ia scaunul Ioneaschii și-l pune lângă doamna nou sosită și așază cățelul pe el. Mopsul, mulțumit, îl linge pe nas. Mahalagioaicele ies foarte umilite.): No, acuma tânărul Ftiriadi! Spune-ne să audă și ilustra matronă, onorata ta mamă: nu-i așa că pământul se-nvârke în jurul soarelui trei ani câke 365 ghe zile și mai apoi în al patrulea în 366 ghe zile?
Micul Ftiriadi: Da, dom’le.
Profesorul (face semne de aprobare doamnei Ftiriadi care foarte satisfăcută se scoală de la locul ei, drege cravata băiatului, îl sărută și se așază iar la loc): No, nu-i așa că presiunea se ghemonstră sufițiente prin cele două emisfere (doamna Ftiriadi tușește tare) ghe Maggheburg?
Micul Ftiriadi: Da, dom’le.
Profesorul (către clasa întreagă): No, boilor, vegheți numai exămplu ghe aplicățiune! (Către micul Ftiriadi: No, încă una ș-apoi basta!) Spune-ne nu-i așe că Ioane Corvin ghe Huniaghe, și Makiaș Corvin ș-apoi dup-aceia doară toți magnații maghiari fost-au români ghe-ai noștri?
Micul Ftiriadi: Da, dom’le.
Profesorul: Bine! Bravo! Emininke!!
Doamna Ftiriadi: Mersi, domnule profesor… Sunt foarte mulțumită… O să-i spui și lui Ftiriadi câtă osteneală-ți dai cu copiii…
Profesorul: Ilustră doamnă, că-z asta ni-i misiunea. Datoria ni-i să luminăm jenărațiunile june. Că-z fără instrucțiune și educățiune, un popor doară e învins astăzi în lupta pentru existență. Și cine-i învins, apoi acela dă-l dracului! Vorba lăkinească: una salus vickis, nullam șperare salukem.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Examenul_anual