https://blog.revistaderecenzii.com
Explorând adâncimile sufletului* -Cronică apărută în revista „Mozaicul”, Nr. 4 / 2024
Titlul celei mai recente cărți semnate de Gabriela Păsărin: Arheologia emoției și exercițiul critic (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2023) sugerează analiza emoțiilor umane în contextul unei abordări critice. Totodată, titlul se referă la un domeniu interdisciplinar ce combină studiile umaniste cu analiza critică și explorarea emoțiilor umane. Această abordare, asemenea unei săpături în adâncurile istoriei, implică analiza textelor literare și a contextelor sociale și culturale. Împreună, aceste două aspecte – arheologia emoției și exercițiul critic (pe seama operelor literare analizate) – conduc la o abordare holistică a emoțiilor estetice și a modului în care acestea influențează, în cadru contemporan, percepția și acțiunile individuale. Dincolo de semantica presupusă de titlu, cartea reunește cronici de întâmpinare, pe care Gabriela Păsărin le-a publicat în revista „Scrisul Românesc” și „reprezintă al treilea volum după Ispitele identificării. Ipostaze ale actului critic (2014)” și Empatie și receptare critică (2023).
În primul capitol, Gabriela Păsărin investighează, în mod indirect, prin raportare la cărțile comentate, istoria și semnificația emoțiilor, precum și modul în care acestea influențează gândirea critică și perspectiva asupra lumii. Astfel, după o teoretizare, între altele, a binoamelor „fantasticul realității și realitatea fantasticului” sau „puterea predictibilă și forța intempestivă a cuvintelor”, autoarea își grupează cronicile în Interviuri, Epistolar și Regii de lectură. Cărțile de interviuri (care i-au atras atenția autoarei și pe care le-a comentat) sunt: Fănuș Neagu: interviuri – ediție îngrijită și prefațată de Ilie Rad („o calitate fundamentală a prozei – comunicarea” – Fănuș Neagu), Dialoguri la Agapia de Mihai Zamfir și Gheorghe Simon (dialoguri purtate îndeobște despre spiritul reflexiv al unei poetici interioare) și Convorbiri cu Ion Brad „din primăvară până-n toamnă” de Ilie Rad. De asemenea, este redat și interviul realizat de Gabriela Păsărin la Colocviile Scrisul Românesc, 2014, cu Augustin Buzura, a cărui afirmație: „Cultura este scoasă de pe locul care i se cuvine” are un dublu rol – de maximă și de titlu. Volumele care aparțin stilului epistolar, fie prin reflectarea corespondenței dintre scriitori, precum cărțile profesorului Florea Firan: Scriitori români în corespondență. Documente literare, respectiv Amprente și voci (lucrare de critică și istorie literară, în trei volume), fie prin detectarea tipurilor de relații ale creatorilor cu societatea (Biografeme epistolare) sunt grupate în secțiunea Epistolar. În capitolul al II-lea, sunt recenzate peste patruzeci de cărți, multe dintre acestea având rolul de a sugera câteva direcții predominante în literatura contemporană: 1. Proza scurtă, pe care mizează Răzvan Petrescu, 2. Poezia autoreferențială, căreia i s-a dedicat, între alții, Nicolae Truță, 3. Nuvelistica (prin referire la opera lui D. R. Popescu), 4. Bildungsroman – o incursiune în spiritualitatea românească (de exemplu, romanul Lili, muică, ce făcuși iar? de Ioana Heidel „face trimitere directă la bildungsromanul lui Ion Creangă, definitoriu în ambele cazuri fiind universul natal”). În capitolul al III-lea, Gabriela Păsărin surprinde evoluția punctelor de vedere asupra unor opere semnificative din literatura universală, oprindu-se asupra romanelor Nadja de André Breton (scriitor care „a reușit să impună suprarealismul”), Tunelul de Ernesto Sabato, Confidentul de Hélène Grémillon și Trăiește-ți clipa de Saul Below.
Arheologia emoției și exercițiul critic este o lucrare „extrem de utilă, atât în latura informativă și demonstrativă, cât și în dimensiunea exegetică, prin interpretările aplicate, sobre și riguroase, în care spiritul sintetic se întâlnește în chip evident cu cel analitic” (Iulian Boldea). Totodată, într-una dintre secțiuni, Regii de lectură” vs receptări la distanță, lucrarea găzduiește opiniile autoarei asupra posibilităților de revigorare a lecturii; până la urmă, acesta este mesajul de bază – că sunt motive suficiente pentru a citi ceea ce se tipărește astăzi.