Expoziţia de fluturi. Proză de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

Recent, am aflat de organizarea unei expoziţii de fluturi exotici vii şi am decis să merg, chiar dacă mă aşteptam să fiu încercată de simţămintele pe care le am când vizitez o grădină zoologică sau delfinariu – adică împărţite. Pe de o parte, mă bucur de fericirea copiilor care descoperă un colţ necunoscut lor de natură, iar pe de altă parte simt o imensă milă faţă de vietățile captive.

Nu ştiam la ce să mă aştept de la expoziţia de fluturi, aşa că sentimentele mele au fost iniţial înăbuşite de curiozitate. Expoziţia era un spaţiu închis, de cca. 15 – 20 metri pătraţi, cu pereţi transparenţi, în care organizatorii au încercat să creeze un mediu propice atât pentru fluturi, cât şi pentru vizitatori.

Fiind ultima zi a expoziţei, înăuntru mai era probabil doar un sfert din cei cca. 150 de fluturi existenţi iniţial. Aşa cum am aflat, unii reuşiseră să scape din incinta închisă (yesss!!!), iar alţii îşi încheiaseră ciclul de viaţă şi muriseră. Cei rămaşi acum păreau destul de apatici, se cam ascundeau prin colţuri sau după elementele de decor şi recuzită – dar chiar şi aşa, nu puteai să nu observi (chiar şi prin pereţii transparenţi), frumuseţea şi delicateţea lor.

Dar ce m-a impresionat cu adevărat la această expoziţie nu au fost fluturii, ci zecile de oameni care stăteau disciplinat la coadă. Erau persoane de toate vârstele, majoritatea însoţite de copii care aşteptau să le vină rândul să intre.  Am fost uimită de cât de cuminţi şi răbdători aşteptau cei mici, în timp ce ochii le străluceau şi parcă fremătau de nerăbdare să le vină rândul mai repede. Şi în acel moment, mi-am dat seama că adevărata frumuseţe nu era în expoziţie, ci în afara ei. Cei mici care stăteau la coadă erau adevăraţii „fluturaşi”  – fiecare unic şi splendid în felul său, dar cu toţii visând să iasă complet din coconul copilăriei şi să-şi ia zborul, cât mai sus, spre viaţă.

M-am uitat la ei, i-am admirat, după care am renunţat să mai stau la coadă ca să intru la fluturi şi am plecat – pentru că sufletul meu era deja plin de frumuseţea, încântarea şi bucuria copiilor .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *