https://blog.revistaderecenzii.com

Îmi amintesc fața ta care a fost fixată în zilele mele,
femeie cu o fustă albastră și o frunte prăjită,
că în copilăria mea și pe pământul meu de ambrozie
Am văzut brazda neagră deschisă într-un aprilie aprins.

A ridicat în tavernă, adânc, cupa necurată
cel care a atașat un fiu la sânul unui crin,
și sub acea amintire, că a fost o arsură pentru tine,
sămânța a căzut din mâna ta, senină.

Recoltă Am văzut grâul fiului tău în ianuarie,
și fără să înțeleg am avut ochii ațintiți asupra ta
mărită la pereche, de mirare și plâns.

Și noroiul de pe picioarele tale încă se va săruta
pentru că printre o sută de lumi nu ți-am găsit fața
Și încă te urmez în brazde umbra cu cântecul meu!

Sursa: https://poetii-nostri.ro/