https://blog.revistaderecenzii.com/

De am vreo poftă și-aplecare
E doar de glod și piatră tare.
Prânzesc tot din văzduh din cer.
Din stâncă, din cărbuni, din fier.

Foamele-mi, rostiți. Și pașteți, lin,
Sunetele vâlcelei.
Atrageți veselul venin
Rochiței-rândunelei.

Mâncați pietrișul spart și dale
De vechi, bătrâne catedrale;
Prunduri străvechi, diluviale,
Pâini semănate-n dâmburi pale.

Lupul striga dintre frunzare
Sculptând penetul mândru-n drum
Al prânzului de zburătoare:
Cu el asemeni mă consum

Salatele, ori poama, strânsă
Așteaptă-a fi, pe îndelete;
Paingul bălăriei, însă,
Mănâncă numai violete.

Să dorm! Să fierb, lumină,
Pe-altarele lui Solomon.
Puhoiu-aleargă pe rugină,
și se amestecă-n Cedron!

Sursa: https://poetii-nostri.ro/arthur