George Coșbuc: Rea de plată

Ea vine de la moară;
Şi jos în ulicioară
Punându-şi sacul, iacă
Nu-l poate ridica. 
– „Ţi-l duc eu! î – „Cum? î – „Pe plată! 
Iar ea, cuminte fată, 
Se şi-nvoieşte-ndată. 
De ce-ar şi zice ba? 

Eu plec cu sacu-n spate. 
La calea jumătate
Cer plata, trei săruturi. 
Dar uite, felul ei:
Stă-n drum şi să socoate, 
Şi-mi spune câte toate, 
Că-s scump, că ea nu poate, 
Că prea sunt multe trei! 

Cu două se-nvoieşte, 
Iar unul mi-l plăteşte, 
Cu altul să-mi rămâie
Datoare pe-nserat. 
Dar n-am să-l văd cât veacul! 
Şi iată-mă, săracul, 
Să-i duc o poştie sacul
P-un singur sărutat!

Sursa: https://www.versuri.ro/versuri/george-cosbuc-rea-de-plata-_h217.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.