https://blog.revistaderecenzii.com
Pornește-n zvon de zurgălăi
Vuind caleasca boierească,
Dănciugii goi s-alungă droaie,
Boierul strigă din calească :
— Hei! cine vrea această pungă ?
Voinicul ăla s-o ajungă !
O goană de ogari nebună,
Toți se răped, că toți o vor.
Dînd chiot, surugiul mînă,
Clăbuci fac armăsarii-n zbor ;
Și urlă haita țigănească
Prin nori de praf, după calească.
S-apuce-ntîi toți vor o dată,
Se zbuciumă, se îmbrîncesc ;
Se-ncinge-o luptă desperată,
Și cad, și se rostogolesc :
Naintea lor caleasca zboară…
Ei sar ; s-aștern pe goană iară…
Tîrziu, sătui de alergare,
S-abat pierzînd orice speranță…
Caleasca după deal dispare.
Departe flutură o treanță…
E unul dintre puradei,
Tot se mai ține-n urma ei.
Un pas mai e pîn-la calească,
Dar simte că rămâne-n urmă…
Ar vrea să strige, s-o oprească,
Dar răsuflarea i se curmă :
Un gest în sus, un vaiet stins,
Și cade mort, cu brațu-ntins…
DA! FRUMOS!