Grija pentru ce a fost*
din cartea: Pauză romantică într-un veac precipitat
http://www.librarie.net/p/276251/Pauza-romantica-intr-veac-precipitat-Dan-Ionescu
http://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/606-11-5409-8/Dan-Ionescu__Pauza-romantica-intr-un-veac-precipitat.html
La un geam, în depărtarea orașului,
stau pe gânduri.
Cum și–au stăpânit strămoșii mei teama,
văzând tătarii năvălind?
Care-i mijlocul prin care se mai puteau apăra?
Se uitau la câinele din curte
și regretau
că nu i–au dat mai mult să mănânce,
să aibă o nădejde în el,
ca vechiul roman din fresce,
în dreapta,
cu un dulău pregătit să ia în atac, de ceafă,
dușmanul intempestiv?
S-au adunat în poiană,
au pus cap la cap vreun plan de bătaie?
Dar dacă toate acestea nu s-au întâmplat,
din lipsă de solidaritate,
atunci umilința ulterioară atacului străin,
cum au dat-o la fund, a doua zi, la plug
și din ce motive de a mai trăi și-au luat avântul?
Cina mai însemna ceva pentru ei?
Pofta ce am gustat
Aveau ei o pofta
mare.
mare de tot.
nu de mancare.
doar
de ceva mult mai mare.
un fel de poiana.
un fel de luminis.
cu altfel de fragi.
desi
eu
daca imi aduc bine aminte
am nimerit candva,
si acolo.
si
cum sa fac
sa simtiti
ce imi lasa
gura
apa
si mireasma
si imi infloreau
bucuriiile
dar
nu puteam sa calc.
cum sa strivesc
printre ele
atatea
fire
ce imi ofera
ce numai unsa singura
de as strivi
mi-ar parea rau
sa merg
sa culeg
inainte…
nici nu mai stiu
daca am mancat
sau am cules
vreuna…
sau
poate
pofta aceea
s-o fi gustat…
era buna…
10 decembrie 2016
Ave, Cicero!
Trecutu-i condamnat să se împuște,
Prezentul – fără treabă – prinde muște,
Obscurul viitor ajuns-a în arest…
Sic historia magistra vitae est!
Petre Cazangiu