Îngerul cu aripi mov. Recenzie, de Mihaela Gligan

Sufletul unui om se oglindeşte cel mai frumos în cuvânt. Stau mărturie creaţiile literare care, prin cuvânt, au reuşit să învingă moartea, purtând în ele oglindiri din sufletul autorului, un trecător grăbit pe drumul vieţii.

Oglindiri din sufletul unui tânăr autor, Călin Pop, pot fi întâlnite în volumul Îngerul cu aripi mov, volum în care poeziile religioase se îmbină armonios cu sclipiri de suflet.

Primele cuvinte care ies în întâmpinarea curiozităţii cititorului sunt cele ale părintelui Constantin Necula, cuvinte prin care sufletul redobândeşte duioşia rugăciunilor curate rostite în fragedă copilărie, căci ,,relaţia cu Dumnezeu seamănă cu aceea cu un copil, trebuie restartată prin cuvinte potrivite, zâmbete şi joacă, foarte multă joacă.”

Zâmbind acestor cuvinte, răsfoiesc paginile volumului şi… printre aripi mov şi rugăciuni ,,ţesute din cuvinte,” ,,aud copilul din gând/Cum îmi spune plângând/Întoarce-te, suflete, la pruncie,/La curăţie şi la nevinovăţie!”

Glasul copilului este acoperit, curând, de răsunetul unei întrebări:,,Ce greutate sau povară/Singur omul în spate şi-o cară?”

Acum ştiu ce ,,anotimp scurt” e viaţa şi că ,,ghemul zilelor se deapănă şi se termină aţa,” ştiu că ,,lăsăm în urma noastră doar un nume/Pentru care cu toţii din greu trudim”. Ştiu toate acestea… în ghemul zilelor mele se regăsesc zile când ochii ,,lăcrimează tot pentru lucruri făr’ de seamă,” clipe în care ,,am iubit ura/Şi-am urât iubirea” sau momentul ce oglindeşte  sufletul  îngenuncheat care se roagă să-şi găsească cărarea ,,pe care zace răbdarea.” ,,De-am iubit cu-adevărat,/Doar faptele vorbesc.”

Scrijelind în suflet acestea, am zărit în cuprinsul paginilor un îndemn la iertare şi, asemeni autorului, îndemn la rându-mi sufletul celui care citeşte ,,Iartă,omule, căci cu mânia/Eşti doar o umbră pe pământ!/Nu îţi pierde veşnicia/Şi nu o risipi în vânt!”