https://blog.revistaderecenzii.com

O mie de neamuri te-au strâns cu zăbavă,
Trecâdu-te tainic prin somn tuturor,
Cules, pe-nserate, de cugetul lor,
Prin pomii nădejdii cu frunza bolnavă.

O sută de veacuri, cusute-n cotoare,
Aduc mărturie și semn cunoscut
Că oameni în vremuri, aleși, te-au văzut
Întreg, în odăjdii de brumă și soare.

Poteca de suflete șesul străbate,
Ca niște săcară cu spic.
Puterea dospește-n grăuntele mic
Și holdele-așteaptă tot nescuturate.

O mie de neamuri, plecate, domoale,
Te caută-n ceruri, în vis, în pământ,
Ascuns te-au găsit în cuvânt.
Sfărâmă cuvântul: cuvintele-s goale.

Sursa: https://infelsichip.ro/2021/