PREZENTARE

            Imaginea de pe prima copertă încearcă să ilustreze la propriu titlul, dar acesta nu a fost inspirat atât de multele scene cu apus de soare în geană prezente în roman, cât este o aluzie la simbolul electoral al alianţelor peceriste de după 1945. Iată câteva secvenţe edificatoare:

            Într-o discuţie dintre învăţătorii Horia Şelaru, Vasile Crângaşu şi Emanoil Călugăru, primul, fiind membru de comitet raional, lector de învăţământ politic şi absolvent de şcoală de partid, dar devenit proscris al partidului, spunea: „Credeţi ca propaganda de s-a făcut sub Soarele alegerilor până acum o să iasă toată aşa cum aţi auzit-o? Nuuu! Ca oricare propagandă ascunde multe. Soarele acela, dacă nu este cu totul ascuns în nori, cel puţin în geană tot se află, ca să nu spun că de multe ori este cu dinţi.”(pp 215-216)

            Grupul de tineri care, venind de la scăldat, s-au integrat în convoiul care se întorcea de la muncă la apusul Soarelui, „apropiindu-se de sat au auzit clopotul bisericii sunând a mort. S-a aşternut liniştea. Un fior a cuprins tot convoiul acela care îndemna luând în răspăr razele aruncate de Soare, parcă împreună cu dangătul clopotului, de sub geana în care se amestecau roşul cu negrul. Nu ştiau pe nimeni atât de bolnav încât să fi murit de moarte bună. Când au ajuns la Fântâna cu plop, au aflat că Măriuţa Scoroaşe fusese găsită spânzurată de creanga unui gutui, la spatele casei, cu cei doi copii, de doi şi patru ani, alături, continuând să-i ceară mâncare.”(p180)

            Romanul tratează viaţa satului în contextul social-politic al anilor ’50-’60, dar acţiunea se extinde şi în mediul urban sub pretextul unor vizite ale personajelor, scoţând în evidenţă generalizarea procesului de expropriere. În satul Crângaşi însă, colectivizarea este în plină desfăşurare şi se încheie cu succes de 100%,  „beneficiind” de experienţa căpătată cu câţiva ani în urmă, când procesul a eşuat și a înregistrat şase morţi şi şaptezeci de arestaţi.

            Se desprind figurile dârze ale ţăranilor Lache Brumaru, Călin Ciolpanu, Gogu Zăvoianu, Năstase Codreanu, ale învăţătorilor deja amintiţi, ale oamenilor autorităţilor ca primarul Dulgheru, transformat total în urma unui stagiu în care a fost supus Fenomenului Piteşti cu ajutorul colegului său de ucenicie Bătăiosu,  instructorul de partid Rândunel Rândaşu, secretarul raional cu agricultura Vasile Vătuiu, activistul central Brânduşa, secretarul central Mâniosu. La acţiune participă şi un grup de copii, care se maturizează şi văd lucrurile altfel, între care Licuţă Călugăru şi Grigoriţă Firoiu, ultimul sfârşind ca victimă a lui Vătuiu, care atentase la logodnica sa. În cele din urmă este ucis şi Pâcă, cel care ştia ceva despre crimă. O figura aparte este bătrâna Rada Firoiu, devenită singurul suspect în cele două crime, arestată în final.

            Faptele sunt reale, dar culese de pe o arie largă, aş putea spune cat ţara. Eu am încercat să le dau o imagine literară şi aşa a apărut „Soarele în geană.” Realizarea romanului se poate compara cu munca unui muzician care aude o melodie, se ataşează de aceasta şi o pune pe note înnobilând-o, după care o redă publicului larg.