Laurei – Adam Mickiewicz

https://blog.revistaderecenzii.com

Doar te-am văzut şi-ndată m-am şi aprins la faţă
Cătând o cunoştinţă-n privirile-ţi străine;
Împurpurarea ta s-a şi răsfrânt în mine
Ca roza care pieptu-şi deschide-n dimineaţă.

Doar ai cântat – şi plânsul un văl mi-a pus privirii,
Căci inima-mi fusese de glasul tău mişcată;
Mi se părea că îngerii l-au chemat, să bată
Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii.



Iubito! Ochii tăi, deschis să recunoscă
De-am să te mişc vreodată cu vorba sau privirea;
Nu-mi pasă: oameni, sortă, de-au să se-mpotrivească,

Nici de-mi va fi iubirea doar un himeric vis
Şi dacă mâna-ţi altuia au s-o dăruiască,
Să recunoşti că mie mi-e sufletul tău scris.

traducere de: Miron Radu Paraschivescu

Sursa: https://poetii-nostri.ro/adam-mickiewicz

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *