O carte academică pe un subiect comercial
de Dan Ionescu
*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 10 / 2014
Fiind mai mai mult o explicație bizară a unor vedenii, mitul vampirului, generat de folclorul nostru, depășește în notorietate, pe plan universal, pe toate celelalte, inclusiv pe cele fundamentale, identificate de G. Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent: Traian și Dochia, mioritic, erotic și al jertfei creatoare.
Marius – Mircea Crișan consacră o lucrare amplă despre Impactul unui mit: Dracula și reprezentarea ficțională a spațiului românesc (Ed. PRO Universitaria, București, 2013, 294 p.).
Prima secțiune a cărții stabilește Premisele succesului: De la folclor și istorie, la imagine stereotipică. Scriitorul Bram Stoker a atras atenția cu adevărat asupra acestui mit în 1897, când a publicat romanul Dracula. El urbanizează mitul pe care-l leagă de numele conducătorului de neam și de țară, Vlad Țepeș (Dracul), dar demersul produce luminosului domnitor o mare nedreptate întrucât îl face mai cunoscut lumii prin mitul adițional numelui, decât prin faptele-i de arme și de viziune care l-au impus definitiv în istoria poporului român. Rangul de imagine stereotipică mitul l-a deprins datorită dublului succes, literar și cinematografic: „Înainte de a publica romanul, Stoker a realizat o variantă dramatică a acestuia, care a fost citită pe roluri la Teatrul Lyceum (…). Succesul dramatizărilor Dracula s-a înregistrat însă după moartea lui Bram Stoker” datorită „adaptărilor dramatice ale regizorului Hamilton Deane (Derby 1924), Broadway, New York (1927)” care s-au bucurat de aprecierea publicului.
Marius – Mircea Crișan analizează în profunzime procedeele specifice artei dramatice și felul în care acestea au propulsat vampirul în mentalul colectiv. Este interesat în același timp, de imaginea pe care Transilvania o deține, fie în cartea lui Bram Stoker, fie în reprezentările teatrale, cinematografice, broșuri, cronici de carte etc.
Deosebit de interesantă este paralela Mit vampiric și istorie românească, datorită mai multor aspecte, dintre care ne vom opri la următorul. Au fost mai multe variante, că Bram Stoker a fost inspirat de pamfletele germane despre domnitorul Vlad Țepeș, în „realizarea personajului ficțional Dracula din romanul omonim”, că a venit în vacanță în Transilvania etc. Adevărul este mult mai simplu. Pe scriitorul englez l-a atras explicația lui Wilkinson, care a fost consulul Marii Britanii la București în anii douăzeci ai secolului al XVIII-lea, că „în limba valahă Dracula înseamnă Diavolul”.
A doua secțiune urmărește Dezvoltarea stereotipului vampiric, cu subdiviziunile: Transilvania vampirilor: Evoluție literară a clișeului, Dracula și obsesia totalitarismului comunist, Arta succesului prin confortul stereotipului.
În perioada interbelică, era un cult extrem de puternic al satului românesc. Nimic nu-l putea depăși. Cert este că vederile României Interbelice erau cu totul altele decât să ia în seamă, mai mult decât este necesar, un mit modern. Contextul este prezentat în a treia secțiune, Depășirea stereotipului vampiric: spațiul românesc și redescoperirea de sine.
Reprezentarea domnitorului Vlad Țepeș în contemporaneitate este tratată în capitolul Dracula și judecata Istoriei. Este vizat repertoriul teatral autohton care valorifică mitul domnitorului Țepeș, etalon de corectitudine, și nu al vampirului, mit care, ce-i drept, la noi este neglijabil în forma atribuită unui domnitor atât de mare ca Vlad Țepeș; mai mult se discută despre vampiri la sate, când se aud, în mod repetat, zgomote inexplicabile prin casă. Și atunci, de vină este mortul care trebuie dezgropat și pentru a i se realoca pacea în mormânt, i se înfige o țepușă în inimă.
Cărțile mai importante ale autorilor români despre mitul vampirului sunt tratate în capitole separate, din perspectiva unui moto: „Fiecare rând pe care-l aștern mă absolvă”: Ipostaze istorice și perspective culturale în Jurnalul lui Dracula de Marin Mincu, „Părea un tânăr voievod”: Mit istoric și mituri ale iubirii în Blândul Dracula de Victor Iancu, Mascarada turistică versus turism cultural în Dracula Land – Dracula Park de Mircea Bradu, Un roman parodic excepțional: Spectacolul Dracula și nevoia de divertisment a literaturii în Nepotul lui Dracula de Alexandru Mușina.
Interesat de ce mai citesc elevii noștri și ca ei să nu cadă în plasa conotațiilor furnizate de cinematograf, Marius – Mircea Crișan încearcă să-i găsească mitului perspectiva didactică oportună, cum ar fi de exemplu, exercițiile de traducere din tomurile pe subiect sau percepția satului românesc în ora de literatură engleză.
Cele trei interviuri din epilog aclimatizează aspecte noi în percepția vampirului la noi: Perspective noi în abordarea mitului Dracula: Interviu cu dr. Farkas Jenö, Dracula și dramaturgia românească: Interviu cu scriitorul Mircea Bradu și Dracula, un mit viu: Interviu cu scriitorul Dumitru Radu Popescu. Fiecare dintre intervievați așază mitul la locul lui, în afara exagerărilor de ordin comercial. Farkas Jenö explică rezistența mitului prin fascinația oamenilor față de violență și dă exemplu pe Jack Spintecătorul și pe alți asasini, Mircea Bradu, prin valoarea domnitorului Vlad Țepeș care este egal „cu toți regii și împărații lumii”, iar Dumitru Radu Popescu pune punctul pe i: „Dracula este un mit viu, care nu poate fi încheiat într-o singură interpretare. Păstrând proporțiile cu marile mituri, Dracula îi dă posibilitatea fiecărui autor să scrie despre sine și despre timpul său. Nu este o entitate care te lasă să dormi, ci îți dă o energie să găsești o soluție a vieții, între niște forțe insolite”.
Lucrarea de proporții Impactul unui mit: Dracula și reprezentarea ficțională a spațiului românesc de Marius – Mircea Crișan este aparte pe piața de carte, prin subiect. Amploarea dezbaterii o recomandă oricărui tip de public, de la academic la cel al cinefililor.