https://blog.revistaderecenzii.com/

După mai multe zile de călărie și de zdruncen, și nopți de nesomn pe la stâne, să stai răsturnat într-un jilț moale, pe-o limpede seară de vară, în liniștea solemnă a munților, subt un cer învăpăiat de stele, și s-asculți pe un străin deștept care a umblat și a văzut lume multă, să-l asculți vorbindu-ți cu uimire de țara ta, de frumusețile și de bogățiile ei, iată o fericire din acelea care-ți lasă-n viață dungi neșterse de lumină, cărări de-a lungul cărora îți porți cu drag aducerileaminte.

Suntem la Meledic, una din cele mai largi deschizături din Carpații Buzăului. Măgura pe care stăm — un vârf înalt de unde privim toată valea Meledicului și munții depărtați cari-o înconjoară — se cheamă „Gruiul Haiducilor”. Un mândru castel se ridică pe marginea lacului, flori ne-mpresoară, stelele tremură-n lac, lin clincătă pe vale apele Slănicului.

— Doamne, frumoasă țară mai aveți… Pământul d-voastră e într-adevăr o mamă care vă răsfață: el vă dă, aproape de-a gata — și asta nu este totdeauna un bine — vă dă cu mâna largă fructele cele mai gustoase, grânele cele mai căutate în Europa și vinuri despre cari noi, la Paris, vorbim ca de lucruri din povești. În alte părți va să muncești și s-asuzi din greu, să te lupți piept la piept cu pământul ca să smulgi și tu ceva din bogățiile lui, fără să mai vorbim de țările friguroase unde glia e săracă și unde oamenii sunt nevoiți să ceară mărilor hrana pe care nu le-o poate da pământul. Aici am văzut pășuni întinse rămase nepăscute, păduri nemărginite ce par a fi crescut numai pentru podoaba munților și adăpostul fiarelor, gorgane de sare și râuri de păcură ce de sine au izbucnit din adâncuri, nerăbdătoare, viind ele la d-voastră. Eu am rămas pe gânduri ieri, la Lopătari, când am văzut pe deal limbile acelea de flăcări, străvezii, tremurătoare în bătaia soarelui — îmi închipuiam… poți oare să nu visezi într-o țară ca a d-tale?… îmi închipuiam că pe dealul acela al Smoleanului s-ar ridica un oraș care s-ar încălzi și s-ar lumina c-un gaz așa de curat, strecurat cu atâta grijă și împărțit cu atâta dărnicie de bunul d-voastră pământ, și că toți munții aceștia — frumoșii munți ai Buzăului, care au lacuri, și chihlimbar, și aur — și-ar deschide deodată ascunsele lor comori și le-ar revărsa asupra acelui oraș, asupra țării întregi… Ce noapte divină, și cum te îndeamnă la vorbă și la vedenii!… Spune drept dacă patria d-voastră — pe caremi închipui cât trebuie s-o iubiți — nu vă dă adesea visuri de acestea, dintr-o mie și una de nopți. În orice caz, mărturisește că sunteți un popor fericit.

— Ar trebui să fim. Îți spuneam însă ce istorie zbuciumată am avut, o luptă a fost aproape toată viața noastră, și un câmp de jaf și de măcel — pământul țării. Și azi găsesc plugarii noștri săgeți pe unde ară, și pinteni și zăbale ruginite, și oase de cai cu oase de viteji amestecate. Pe când d-voastră munceați în liniște, și ridicați altarele luminii apusene, noi păzeam — străji credincioase și neadormite -la porțile Carpaților, noi ne luptam, sărmanii, neștiuți și neajutați de nimeni, și apăram cu sângele nostru sfânta și rodnica d-voastră pace… Gardă care moare — cum ziceți în mândra d-voastră limbă — moare, dar nu se predă. Noi am fost garda aceea! Vedeți dar că nu vă suntem tocmai străini, și că am pus și noi ceva — de departe — la lumina asta mare, spre care de-abia acum, de câțiva ani, putem să ne întoarcem fața și să ne adăpăm, la strălucirea ei, sufletele noastre așa de-nsetate, de veacuri însetate. Poporul nostru e încă sub spaima primejdiilor prin care a trecut. El nu-i strângător, pentru că a strâns de mii de ori, și de mii de ori a fost jăfuit; el nu-i încrezător în dreptatea și rânduiala omenească, pentru că mereu s-a încrezut, și mereu a fost înșelat, și de oameni, și de soartă. El e acum, bietul, ca un copil bătut, un copil bun, blând, înzestrat cu cele mai alese însușiri — comori ascunse dorm încă în sufletul lui, ca și în pământul pe care trăiește — și în ziua când, înseninat și trezit la adevărata viață, va fi chemat să și le arate, nu va fi popor pe lume mai cuminte, mai generos și mai de ispravă ca poporul românesc.

Sursa;

https://ro.wikisource.org/wiki/Rom%C3%A2nia_pitoreasc%C4%83#MELEDIC