https://blog.revistaderecenzii.com/

Mi-e sufletul o creangă
Ce-n umbră veștejește,
Când te visez, tresare
Și iarăși înflorește!

Mi-e sufletu-o fântână
Uitată și pustie,
Când îmi apari, prin farmec
Se schimbă-n apă vie!

Mi-e sufletul un clopot
Stingher și ruginit,
Când mă privești, răsună
De parcă e vrăjit!

Mi-e sufletul o baltă
Cu apă înverzită,
Când îmi zâmbești, întreagă
Vibrează limpezită!

Mi-e sufletul o noapte
C-un cer pustiu, de ceață,
Când îmi vorbești, deodată
Se face dimineață!

Mi-e sufletul o mare
În veșnică furtună,
Când mă săruți, răsare
Fermecătoarea lună!

Mi-e sufletul atâta
De trist și obosit,
Că fără tine-n viață
De mult aș fi murit!

Sursa: https://poetii-nostri.ro/alexandru-t.-stamatiad-mi-e-sufletul-o-creanga-poezie-id-47306/