Nu mă înţelegi
În ochii mei acuma nimic nu are preţ
Ca taina ce ascunde a tale frumuseţi;
Căci pentru care altă minune decât tine
Mi-aş risipi o viaţă de cugetări senine
Pe basme şi nimicuri, cuvinte cumpănind,
Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind,
În lanţuri de imagini duiosul vis să-l ferec,
Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Şi azi când a mea minte, a farmecului roabă,
Din orişice durere îţi face o podoabă,
Şi când răsai nainte-mi ca marmura de clară,
Când ochiul tău cel mândru străluce în afară,
Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă
Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă,
Azi când a mea iubire e-atâta de curată
Ca farmecul de care tu eşti împresurată,
Ca setea cea eternă ce-o au dupăolaltă
Lumina de-ntunerec şi marmura de daltă,
Când dorul meu e-atâta de-adânc şi-atât de sfânt
Cum nu mai e nimica în cer şi pe pământ,
Când e o-namorare de tot ce e al tău,
De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine şi de rău,
Când eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi…
Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi!
Sursa: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/intelegi.php
Chiar nu ma intelegi deloc. / Vesi vorbesc, nu poti pricepe/. Poetica, nici doua cepe/ Si de-nteres, atata loc. /Chiar nu ma intelegi deloc/Desi vorbesc, cum vezi, in verse/Atatia dau din poc in poc/Si uite – mie – cu imi merse/ Poiet!… imeeens!… fara noroc!/ …Intre atatea ceri, imerse…/Chiar nu ma intelegi deloc/ Den ce sa storci – onor – un loc/ Pe lumea cea de enterese?
astfel, la steaua fara nume/ de-ntregul cer, doar lucruri bune/ se pretenari ce nu apune/ mai cu-abitir cand se-ncunune/ si cand sa caza la necaz/ e vai de viata ei de praz!.