Mihai Firică: România Puzzle. Ilustrate din rezervația de cleptozauri. Recenzie, de Mirela Teodorescu

descărcare

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, scriitorul şi jurnalistul craiovean Mihai Firică, are deja patru cărţi publicate şi mai multe premii literare. A debutat în revista „Ramuri“ cu doar câteva luni înainte de a izbucni Revoluţia Română din 1989. Îşi aminteşte cu plăcere de acea perioadă, când a ales să se îndrepte spre poezie autentică, deşi spune: „puteam să procedez ca şi alţii, adică să scriu ode de partid“. În 1995 i-a apărut pe piaţă prima carte – „Biografie sumară“, iar în 1996 cea de-a doua – „Limba şarpelui călător“, ambele premiate. Despre pasiunea sa pentru poezie spune:


„Cred că l-am moştenit pe bunicul din partea mamei, Teclu, din Corlate, care a scris poezie chiar şi când ajunsese octogenar“. În anul 1995, împreună cu alţi colegi de facultate, a fondat revista facultăţii, „Speculum“. Debutul jurnalistic şi l-a făcut la ziarul „Ziua“, tot în acea perioadă, pe care o cataloghează drept „vârsta inocenţei“, când credea în valorile morale ale societăţii. „Încă mai cred“, spune însă scriitorul adaugând: „Nu trebuie să te alături turmei, dacă tu crezi cu putere în idealuri şi în ceea ce faci. Îți poţi crea o poziţie individuală“. Apoi au venit cu adevărat anii de succes în mass-media. A început de la reporter şi a parcurs toate etapele până la cea de redactor-şef, în cadrul mai multor publicaţii. În momentul de faţă, Mihai Firică poate fi considerat un jurnalist de opinie care crede în misiunea presei de provincie şi nu are complexe faţă de presa de capitală. Pentru activitatea literara si jurnalistica a fost distins cu mai multe premii acordate de reviste de prestigiu din Romania. În 2011, Casa Regală a României i-a acordat “Medalia Regele Mihai I pentru loialitate”.

Autorul reunește în acest volum,  „România puzzle. Ilustrate din rezervația de cleptozauri”, articole scrise și apărute în reviste, în ultimii ani, fiind preocupat de ceea ce se petrece în jurul său.

Volumul de față se remarcă prin trei puncte de vedere. În primul rând, cartea se evidențiază prin tehnica abordată, conceptul microstoria, fondat de Carlo Ginzburg în anii ‘70, în care micile detalii definesc marile concluzii. Plecând de la nivelul de ciob, pixel, prin ancore se dezvoltă teme, idei ce aduc în fața publicului argumente, judecăți, opinii generice. Într-o astfel de construcție, ne punem onesta întrebare, care este limita adevărului istoric, cum putem face o delimitare între adevăr și ficțiune, care este relația între istorie și memorie. În acest demers, stratificăm informația pe nivele de interpretare ce îmbracă fiecare text pentru a-i da greutate și veridicitate, într-o lume a valorilor neutrosofice de adevăr, fals și multă incertitudine.

A doua perspectivă, pentru care volumul este remarcabil o reprezinta ideatica prezentată, o paletă larga de subiecte abordate prin prisma jurnalismului de opinie, gen abordat cu multă propensiune de autor. Cuvântul „opinie” derivă din latinescul „opinari” care înseamnă a gândi, a crede, a formula o părere și este expresia unei convingeri subiective într-o anumită problemă, față de o anumită situație. Lexemul  „opinie” poate fi înțeles din mai multe perspective, fie ca o declarație neargumentată, ca un punct de vedere, asupra unui anume obiect, proprietate, relație, eveniment, sau atribuire de valoare, fie ca afirmație argumentată a unui specialist care își folosește competența pentru a descrie sau determina, o anume stare de lucruri într-un interval oarecare al acțiunii sau cunoașterii umane. Prin jurnalismul de opinie, autorul încearcă să semnaleze, să alarmeze, să schimbe modul în care oamenii înţeleg o problemă sau o situaţie, în scopul de a schimba acţiunile şi aşteptările lor în unele care sunt de dorit pentru anumite grupuri de interes.

Tematica aleasa de Mihai Firică este diversă, de la lumea sportului,  în special cea a fotbalului, cultură, educație, viața socială la nelipsitele evenimente de politică internă, într-o diacronie a vremii.

În al treilea rând, volumul se remarcă prin  concretețea subiectelor abordate cât și textul concis prezentat. Cunoașterea la nivel de detaliu a subiectelor, evaluarea și analiza lor, apoi opinia personală asupra subiectului dau soliditate scriiturii. Opiniile emise sunt pertinente, documentate și de bun simț dând dovadă de rafinament și bună cunoaștere atât a temei cât și a tehnicilor de exprimare jurnalistică.

Volumul, per ansamblu, reprezintă o importantă apariție editorială în domeniul său, jurnalism de opinie, surprinzând cu subtilitate aspecte ale existenței noastre cotidiene și judecându-le într-un context larg al istoriei, al timpului trăit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *