Ca un mănunchi de mătăsuri fluturând proiectate pe un zid, Trece pe lângă grilajele unei alei din Kensington Gardens; Ea nu este decât o anemie emoţională topindu-se încet în agonia dinaintea sfârşitului.
Iar în jur sunt hoardele de plozi Aprigi, murdari, fără de moarte ai sărăntocilor. Ei vor moşteni pământul.
— Intră, îngână tâmplarul, fără să aibă putere să se scoale de jos.
Și iată că intră în prăvălie un unchiaș plăcut la înfățișare, pe care îl chema Geppetto dar copiii din sat, când își puneau în gând să-l necăjească, îi ziceau „Mămăliguță”, din pricina perucii lui galbene, care semăna foarte mult cu mămăliga.
Geppetto era tare țâfnos. Vai și amar dacă îi zicea cineva „Mămăliguță”! Se înfuria ca un taur și nu era chip s-o scoți la cale cu el.
* Începând cu ora 18:00, la sediul MNLR din Str. Nicolae Crețulescu 8, va avea loc Stagiunea de concert „ Muzicienii Filarmonicii George Enescu se prezinta”. Recitalul se intitulează „Passione” și celebrează cei 2500 de ani de la fondarea orașului Napoli. Repertoriul aduce în atenția publicului cele mai iubite canzonete din creația compozitorilor italieni napoletani. Interpretează: Simona – Nicoletta Jidveanu – soprană, Cristina Lascu – actriță și Ieronim Buga – pian. Coordonator stagiune: Dr. Simona-Nicoletta Jidveanu, soprană, solistă la Filarmonica „George Enescu”
— A fost odată… — Un împărat! se vor grăbi să mă întrerupă micuții mei cititori. Nu, dragii mei copii, v-ați înșelat. A fost odată o bucată de lemn.
Nu era un lemn de mare preț, ci un lemn ca toate lemnele, din cele pe care iarna le punem în sobă, ca să facem focul și să încălzim odăile. Nu știu cum s-a făcut, dar într-o bună zi, bucata asta de lemn s-a pomenit în prăvălia unui tâmplar bătrân, pe care-l chema meșterul Anton, dar pe care lumea îl poreclise meșterul Cireașă, din pricină că avea nasul roșu și lustruit, ca o cireașă coaptă. De-abia dădu cu ochii de bucata de lemn, și meșterului Cireașă începu să-i salte inima de bucurie și frecându-și mâinile mulțumit, bolborosi cu vocea pe jumătate:
Singur ca norul rătăceam Ce peste văi pluteşte-n zbor Şi am zărit pe când treceam Narcise galbene covor; Pe lângă lac, sub codrul mare Dansând în briză şi-n răcoare.
Până la amiazi, Grigore Iuga își stăpâni răbdarea în Costești.
A ascultat toate relatările despre întâmplările din Amara, despre moartea tatălui său și a Nadinei liniștit și fără lacrimi, încât Titu Herdelea se mira în sine de atâta tărie sufletească.
— Trebuie să înștiințez pe Gogu! zise în cele din urmă tânărul Iuga.