| Acolo unde întunericul se-mbină cu magia, |
| Iar astrul rece-al nopţii aduce nostalgia. |
| Se-nalţă trist castelul vampirului în noapte, |
| La ceas târziu. În juru-i se-aud câteva şoapte. |
|
| Şi vântul lin foşneşte prin ramuri de castan, |
| Iar contele-fantomă apare la un geam. |
| Privirea sa pierdută cuprinde depărtarea, |
| În timp ce-un orologiu amplifică strigarea. |
|
| Un fulger luminează macabrul său castel |
| Şi-o mută arătare apare lângă el. |
| În rochia ei neagră, ce pare de catran, |
| Cânta un cântec sumbru, cu glasu-i diafan. |
| |
| Buciumul răsună undeva pe-un deal. |
| Începe ninsoarea şi totu-i ireal. |
| Vântul se-nteţeste şi fulgi mari cad din cer |
| Peste castelul falnic, ce se-nălţa stingher. |
|
| Şi undeva sus, pe castel, la ora cea târzie, |
| O cucuvea cânta sinistru spre dânsul, ca să vie. |
| Dar contele nu asculta a păsării chemare |
| Ci euforic el privea, zâmbind, în depărtare. |
Tot astfel,…
Tot astfel, când priveam, spre codrii-n țeapă,
Atâta humă – doar pustiu – nici apă –
Peste Castelul Lumii – din Carpați –
De-atâția mari milogi – înconjurați –
De-atâția îngeri, ce de-atâta vreme,
Se luptă pentru-o mână de poeme,
ca să-și ridice – doar – și ei – în minte –
O Catedrală – numai – de cuvinte –
Am scris – doar vreo 300 – dintr-un Neam.
De buni erau – sau răi – eu nu știam.
Doar că prin ei, întreaga Lume vie,
A unui Plai și Grai – de Românie –
Își ridica – spre ceruri – o solie:
– Veniți, căci suntem de atâta vreme – gata!
Veniți să ne luați plata ! SĂ DAȚI PLATA!
Aici, în Sanctuarul din Carpați!
Noi suntem Voievozi, Martiri, Bărbați!
Și draci n-am fost – am fost doar condamnați
La tragerile țepilor pe roată!
La fiecare carne, sfârtecată!
La ochii scoși, la limbile strivite!
La oasele, în colți de zbiri, strivite!
La jecmănit, și luat – tot în cuțite!
Și-acum – din pomenire-n pomenire,
Veniți și dați și voi – dintr-o iubire –
Ce-i mai presus de naștere – și fire!
Ce-aveți mai infinit – din Omenire!
Tot astfel, când priveam spre codrii-n floare,
Creșteau pe lume ghiocei din două
Culori – de lume veche – lume nouă –
Și suflete – perechi – mărgăritare!
Și în suflarea noastră-atâta rouă!
1 martie 2017