Iată că a mai trecut un an. Acum în 2015 schimb prefixul. Voi împlini 50 de ani. O jumătate de veac. Prima jumătate a vieţii mele. Mi-am propus să depăşesc suta. Ieri mi-am descărcat pozele de pe telefonul mobil în calculator. Multe frumoase. Amintiri plăcute. Am găsit ceva inedit totuşi, apropo de suta de ani. Am trei poze ale unor cruci de răposaţi care au depăşit suta de ani. Una într-o comună din judeţul Gorj, alta a unei măicuţe de la Prislop şi una a unui stareţ de la Mânăstirea Târgu Logreşti.

            O sută de ani. Ce vârstă! O adevărată viaţă de om. Am ascultat într-o dimineaţă la Radio România Actualităţi, mai precis la emisiunea „România devreme” în data de 14.06.2012 despre Petre Păsculescu din Timişoara ce împlinise 107 ani şi spunea el că secretul longevităţii e „să te detaşezi de tot ce nu-ţi convine” adică, aproximativ cum ziceam şi eu că secretul fericirii e „să nu pui la suflet toate nimicurile”. Asta e partea a doua. Prima era „să reuşeşti să gândeşti tot timpul pozitiv.”

            Aşadar, acest om de 107 ani (anul acesta 110 ani, dacă o mai trăi), formula cu cuvintele lui acest mare secret al longevităţii: „să te detaşezi de tot ce nu-ţi convine”. Frumos spus. Bine de aplicat. Nu trebuie să reţii toate nimicurile. Nu te mai gândeşti la ele. Le ignori pur şi simplu. Iei în consideraţie numai ce e esenţial în viaţă. Neluând în seamă toate nimicurile care-ţi încarcă mintea, ai mari şanse să uiţi de ele. Trebuie să-ţi încarci mintea şi sufletul numai cu ce-ţi face plăcere să-ţi aduci aminte şi să retrăieşti acele momente minunate de fericire. Exploatând şi punând în valoare numai momentele minunate din viaţa ta ai toate şansele să duci o viaţă fericită şi cu atât mai mult minunată cu cât e de o durată mai mare. Trebuie însă să accepţi faptul că pentru a fi un longeviv trebuie să îmbătrâneşti. Dar să fii un bătrân onorabil, înţelept şi activ. Nu să fii o povară pentru cei din jur. Degeaba trăieşti mult dacă eşti bolnav şi uzezi timpul altora să te-ngrijească. Mă refer la o boală de care nu te mai poţi vindeca şi care evoluează. Atâta timp cât duci o viaţă demnă, pe propriile picioare şi cu propriile puteri atunci merită ca aceasta să fie de lungă durată. Şi-n final mai bine e să ai probleme cu trupul decât cu mintea; chiar dacă nu te mai poţi da jos din pat, dar, în jurul tău răspândeşti înţelepciune şi eşti o prezenţă importantă pentru admiratori viaţa merită trăită cât mai mult. Şi asta pentru că experienţa ta de viaţă şi vârsta onorabilă te fac un lider al generaţiei tale, respectat în prezent şi de generaţiile actuale. Merită să trăieşti cât mai mult când ai atâta lume în jurul tău care vrea să-ţi asculte poveţele, vine să se călăuzească după tine, vine căci te consideră idolul lor, steaua lor norocoasă, speranţa lor de mai bine.            

Aşadar, o viaţă fericită, longevivă este de dorit pentru bătrânii noştri înţelepţi care mai au multe de spus celor tineri întru fericirea lor.