https://blog.revistaderecenzii.com/
842 – Jurământul de la Strasbourg: promisiunile de alianță făcute în limbile franceză și germană de către Ludovic Germanul, fiul lui Ludovic cel Pios și conducător al Regatului francilor răsăriteni și de către fratele său, Carol cel Pleșuv, conducătorul Regatului francilor occidentali. În afară de alianță, Ludovic și Carol și-au reafirmat opoziția față de împărat, fratele lor mai mare, Lothar.
869 – A murit Sf. Chiril de Salonic, creatorul alfabetului chirilic (n. 826).
1400 – La un an după ce a fost deposedat de coroană, regele Richard al II-lea al Angliei a murit întemnițat în Castelul Pontefract.
1556 – A fost încoronat Jalaluddin Muhammad Akbar, al treilea Mare Mogul al Indiei.
1779 – Navigatorul englez James Cook a fost ucis de băștinașii din Hawaii.
1821 – A murit cărturarul iluminist Petru Maior, unul dintre corifeii Școlii Ardelene (n. 1761)
1876 – Alexander Graham Bell a cerut brevetarea telefonului, cu două ore înainte ca Elisha Gray să facă același lucru.
1888 – A fost inaugurat Ateneul Român. Clădirea a fost construită între anii 1886 și 1888, prin stăruința lui Constantin Esarcu, după planurile arhitectului francez A. Galleron, pe bază de subscripție publică, sub lozinca „Dați un leu pentru Ateneu”.
Palatul Ateneului Român este nu numai unul dintre simbolurile Capitalei, ci ale întregii Românii. Acest palat are şi o poveste a lui, o poveste pe care vă invităm să o cunoaşteţi, pe scurt, în următoarele rânduri.
Povestea noastră începe departe de București, în capitala a Moldovei, până la unirea de la 1859. Aici ia ființă prima societate cu numele Ateneul Român, iar printre membrii fondatori ai acesteia îi putem numi pe: Mihail Kogălniceanu, Ştefan Micle, Petre Suciu sau V.A. Urechia. La 15 septembrie 1860 a apărut organul de presă al acestei societăţi purtând numele “Ateneul Român”. Activitatea culturală, în special conferințe „pentru popor”, a acestei societăți se încheie la Iași în 1864, pentru a-și începe epopeea bucureșteană.
Activitatea culturală s-a desfășurat la început într-o sală din casele lui Costache Ghika de lângă Cişmigiu. Prin testamentul primului președinte al acestei societăți, Carol Rosetti, din 1870, acesta lăsa Ateneului moştenire, două case din mahalaua Boteanu şi o biblioteca ce cuprindea 865 de titluri in 5000 de volume. Pe lângă acestea, Rosetti lăsa un fond, care completat cu o serie de alte donaţii, atingea suma de 115.000 de lei. Din punctul de vedere al lui Constantin Esarcu, unul dintre cei mai implicați membrii ai societății, trebuia: “să avem ambiţia de a construi în Bucuresti un palat al ştiinţelor şi artelor în care să putem primi cu mândrie celebrităţile ce ne vor vizita sau (pe care) le vom chema în ţara noastră”. Acest lucru se petrece în 1884, când printr-un decret guvernamental, se autoriza Primăria Bucureștiului să cedeze Societății Ateneului Român locul din spatele grădinei Episcopiei (numit cândva Livada Văcăreştilor), loc cedat în prealabil Societăţii Ecvestre, care turnase deja fundaţia a ceea ce trebuia să fie un manej cu grajduri pentru şcoala de călăreţi. La 26 octombrie 1886 a fost pusă piatra de temelie la Palatul Ateneului. Așa a început construcția!
Ateneul Român, simbol arhitectonic şi spaţiu cultural al Bucureştiului, a fost așadar construit la sfârşitul secolului al XIX-lea, între 1886 şi 1888. Amplasat în spatele Grădinii Episcopiei, pe o proprietate a familiei Văcăreşti, palatul Ateneului a fost ridicat din banii colectaţi prin subscripţie publică. Sub sloganul „Daţi un leu pentru Ateneu!”, a fost organizată, ca un apel popular, o loterie naţională în care au fost puse spre vânzare 500.000 de bilete în valoare de un leu.
Amintind de vechile temple greceşti, edificiul închinat artelor, culturii şi ştiinţei româneşti a fost conceput de arhitectul francez Albert Galleron, în colaborare cu renumiţi arhitecţi români – Ion Mincu, Alexandru Orăscu, Grigore Cerchez, Ion Socolescu.
Îmbinând stilul neoclasic, tributar antichităţii greco-romane, cu graţia şi rafinamentul decoraţiunilor specifice arhitecturii franceze, planul central este dominat de o colonadă ce susţine un fronton triunghiular. Printre cele şase capiteluri de inspiraţie ionică, se întrevăd medalioanele din mozaic înfăţişând mari domnitori ai românilor: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I al României, Vasile Lupu şi Matei Basarab.
În interior, sala de concerte se remarcă prin fresca ce înconjoară tamburul cupolei, operă realizată de artistul Costin Petrescu în perioada 1933-1938. Pictura reuneşte 25 de secvenţe memorabile din istoria românilor, fiecare desfăşurându-se pe o lungime de un metru şi o înălţime de trei. Împreună acestea alcătuiesc o veritabilă fereastră deschisă spre trecutul naţional: de la cucerirea romană, până la Marea Unire din 1918 din timpul regelui Ferdinand. Bolta sălii evocă, prin numeroasele decoraţiuni fito, zoo şi antropomorfe, sculptate în relief, plăsmuirile basmelor româneşti.
În perioada anterioară instalării regimului comunist în România, aleile grădinii Ateneului erau gazdă busturilor marilor oameni politici şi de cultură români, printre care Mihai Eminescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, C. A. Rosetti, gen. Ioan Emanoil Florescu.
Scena Ateneului a fost rampa de lansare a numeroşi muzicieni români redutabili, precum George Enescu, Dinu Lipatti sau Cella Delavrancea, dar şi spaţiu de rendez-vous al melomanilor cu legendele muzicii clasice internaţionale, Richard Strauss, Bela Bartok, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev, Maurice Ravel etc. Ateneul a devenit, încă de la deschidere, sediul permanent al Filarmonicii „George Enescu”, iar de peste cinci decenii, începând din anul 1958, este gazda Festivalului Internaţional „George Enescu”.
1913 – S-a născut liderul american de sindicat Jimmy Hoffa (d. 1975).
1918 – Uniunea Sovietică a adoptat calendarul gregorian (la 1 februarie conform calendarului iulian).
1802 – Marele Cutremur, poate cel mai puternic seism care a lovit Bucureștiul, în urma căruia s-au prăbușit numeroase construcții, printre care și o parte din Turnul Colței, cea mai înaltă clădire din capitala Țării Românești la acea dată. Cutremurul s-a produs în Vrancea și se apreciază că a avut o magnitudine de 7,7-7,9 grade pe scara Richter (26 octombrie s.n.).
Cutremurul a avut loc în ziua de 14 octombrie, într-o marți, de Sfânta Parascheva. Acestă zi era, de altfel, și începutul unei noi domnii a lui Constantin Ipsilanti. Când acesta ajungea în București, pe la 13:30, capitala era zguduită de „cutremurul cel mare”, distrugând și demolând multe vestigii și edificii ale orașului de până atunci.
Atunci, Turnul Colței, care era cea mai înaltă clădire de până atunci, s-a rupt de la jumătate. Se pare că Turnul Colței, așa cum era el în 1888, când primarul Pake Protopopescu l-a dărâmat spre a lărgi strada, care era prea îngustă pentru circulație, era doar jumătate din Turnul Colței de dinainte de cutremurul din 1802.
Cutremurul a adus mari pagube orașului, consolidarea clădirilor făcându-se anevoios și prost. Deoarece, orașul arăta desfigurat, iar multe dintre biserici și clădiri arătau foarte urât, domnitorulConstantin Ipsilanti a căutat repede să refacă orașul, dar majoritatea meseriașilor, mai ales zidarii și lemnarii, cereau prețuri foarte mari, profitând de situația în care se aflau oamenii. Astfel, domnitorul a fost nevoit să pună prețuri maximale și să ceară pedepse dintre cele mai grele pentru ce-i ce vor încălca legea. Tocmai pentru acest lucru, a reorganizat și breasla zidarilor și lemnarilor.Orașul s-a refăcut relativ repede, în câțiva ani, însă unele contrucții și edificii nu au mai căpătat niciodată forma lor de dinainte de cutemur – a se vedea Turnul Colței (foto jos – desen de la mijlocul secolului al XIX-lea).
Sursa: https://historia.ro/sectiune/calendar/calendar-14-octombrie-1802-marele-cutremur-567220.html