Plimbare prin oraș. Poem de Dan Ionescu

M-am și văzut răsturnându-mă

ca un modest cub de gheață

în paharul amărăciunilor.

Până la colțul străzii, m-am gândit

că nu mă va aștepta nimeni seara acasă.

Hei, domnilor, dar viața e plină de surprize

pentru că esența ei n-a fost cercetată, până acum,

în niciun laborator.

 

Pe cordoanele cu flori,

se plimbau motani. Coada lovea indiferentă aerul,

spulberând lumina din el.

Un comentariu la „Plimbare prin oraș. Poem de Dan Ionescu

  1. Calea, Adevărul, Viața

    Din nașterea spontană – năvalnică, ori lentă –
    IZVORUL, spre …vărsare, ar vrea s-ajungă Deltă…

    Fost-a șuvoi, torent – nestăvilitul fluviu
    Se pierde – val – în…Mare, doar crater de Vezuviu….

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *