Ploaia sfântă. Proză scurtă, de Adi Popescu

Ploaia sfântă

            La ziua unui sfânt urez: Onomastică fericită! La mulți ani urez la ziua de naștere. E acceptabil și la ziua numelui în ideea să trăiască oricât de mult ca să sărbătorească de cât mai multe ori. Avem nume importante de sfinți: Vasile, Ion, Petru, Pavel, Gheorghe, Ilie, Maria, Andrei, Mihai, Nicolae, Constantin, Elena și mai sunt. De câțiva ani de sfântul Andrei avem liber. El a adus creștinismul pe aceste meleaguri. Deci a schimbat istoria. Eu am citit o istorie făcută de comuniști care nu spunea nimic despre apostolatul sfântului Andrei. Isus când i-a trimis, prin tragere la sorți, să propovăduiască creștinismul le-a spus că soarta lor va fi una cruntă. Și așa a fost. Toți au fost urgisiți, torturați și uciși. Au avut soarta Mântuitorului care a luat asupra lui toate păcatele lumii întru mântuirea și iertarea noastră. Sunt convins de faptul că și-n ziua de azi mai există sfinți. Pustnici, sihaștri, călugări ce trăiesc în pocăință și rugăciuni la limitele subzistenței. Așa-și găsesc ei fericirea. Asta e menirea lor. Cu o alimentație minimă (de multe ori apă și pâine) se izolează și se adâncesc în meditație. Zi și noapte. Tare mult mi-aș dori să cunosc și eu unul. Să discut cu el doar câteva minute pentru a nu-l abate de la menirea lui.

            Am cunoscut un călugăr la Mânăstirea Gura Motrului. Am vorbit cu el preț de 20-30 minute despre lume, viață, religie, Dumnezeu etc. Înainte de a deveni călugăr fusese inginer. A avut o dezamăgire cu jobul și a decis să urmeze acest destin. Înțelept om. Citește și se roagă. Participă activ la traiul specific unei mânăstiri, punând umărul la tot ce e necesar supraviețuirii. M-a dus în beciul mânăstirii unde am constatat hărnicia celor de acolo. Erau pregătiți pentru iarnă. Din surplusul lor mai și vindeau: miere, murături, sucuri naturale tămăduitoare, zacuscă, compoturi etc. Mânăstirea e deosebită. În drumul său spre capitală aici a poposit Tudor Vladimirescu.

            Aș scrie o carte cu viața monahală. Sunt curios cum își organizează treburile, cine se ocupă de grădină, de întreținere, cum se strânge recolta, cine se ocupă de animale, de pregătirile de iarnă, de gătit, spălat și de toate cele câte mai sunt. Câțiva preoți au salariu, destul de mic, mai fac bani din vânzarea diverselor produse începând cu lumânări, cărți bisericești și roadele muncii lor.

            Sunt și oameni care și-au pierdut orice speranță și vor să se călugărească. E interesant cine se ocupă de primirea, instruirea și integrarea lor în colectiv. E o modalitate de a-ți petrece restul zilelor când nu mai ai nicio nădejde, când nu mai accepți lumea reală sau când ai fost dezamăgit de prea multe ori.            

Așadar, cred că marii pustnici trebuie căutați la aceste mânăstiri. Sunt multe în țară și sunt convins că la unele, în creierul munților nu a pătruns niciodată vreun străin. Spiritualitatea românească atinge cote nebănuite în asemenea lăcașuri de cult. Este de lăudat efortul cuiva de a intra în contact cu acești mari duhovnici care se roagă necontenit pentru binele nostru. Toate aceste rugi se unesc undeva în cer de unde picură sfințenie peste noi.                                                                                             

Un comentariu la „Ploaia sfântă. Proză scurtă, de Adi Popescu

  1. Așteptând Curcubeul…

    După ăst potop, patriarh bun Noe,
    Îndreptăm spre tine rugă arzătoare:

    În noua ta Arcă, chiar de-o fi canoe,
    Să nu lași să urce os de rozătoare!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.