Podul Mirabeau de Guillaume Appolinaire

https://blog.revistaderecenzii.com/

Sub podul Mirabeau, Sena unduie lin
Ca dragostea noastră
Să-mi amintesc că orice-alin
Venea târziu, doar după chin

Bate ora-n alt tărâm
Zile, nopți trec, eu rămân

Stăm mână-n mână, ochi în ochi cu-ardoare
Privindu-ne pe când
În undă, sub arcada acestor mâni răsare
Un cer cu veșnice priviri tremurătoare

Bate ora-n alt tărâm
Zile, nopți trec, eu rămân

Iubirea trece-asemeni undei blânde
Iubirea se duce
Și viața lentă ne pătrunde
Speranța strigă cu priviri flămânde

Bate ora-n alt tărâm
Zile, nopți trec, eu rămân

Curg zilele spre-un alt destin
Nici timpul nu se-ntoarnă-acum
Iubirile nu mai revin
Sub podul Mirabeau, Sena unduie lin

Bate ora-n alt tărâm
Zile, nopți trec, eu rămân.

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/poetry/13942335/Podul_Mirabeau

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *