RAPORT DE CERCETARE – TRAFICUL DE FIINŢE UMANE

Prof. consilier Mircea Florian Ruicu

În perioada 08.11.2010 – 12.11.2010, la nivelul claselor a IX-a, s-a efectuat o cercetare sociologică privind percepţia asupra prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane. Chestionarul s-a aplicat pe un eşantion preferenţial de 25 de elevi, în vârstă de 15-16 ani, din care 72% au fost fete şi 28% băieţi.

Cu privire la natura traficului de fiinţe umane, respondenţii au afirmat:

• 32% – vinderea de persoane;
• 24% – traficul de persoane în vederea exploatării sexuale sau prin muncă sau a prelevării ilegale de organe;
• 16% – prostituţie liber consimţită;
• 8% – răpiri, racolări de persoane;
• 4% – exploatare de persoane vulnerabile;
• 16% – NON-RĂSPUNSURI.

La întrebarea dacă traficul de fiinţe umane afectează cumva comunitatea respondentului, s-au dat următoarrele răspunsuri:

• 76% – traficul de fiinţe umane afectează comunitatea din care face parte respondentul;
• 24% – traficul de fiinţe umane nu afectează comunitatea.

Dintre categoriile de persoane cele mai vulnerabile faţă de traficul de fiinţe umane, respondenţii au numit:

• 28% – persoane influenţabile sau credule;
• 16% – persoane cu probleme diverse (cu dizabilităţi, care nu se pot apăra etc.);
• 12% – persoane provenind din categorii defavorizate (şomeri, persoane fără adăpost) şi persoane care deja practică prostituţia;
• 8% – elevi (în special fete);
• 4% – minori;
• 4% – toate categoriile amintite mai sus .

La întrebarea filtru dacă respondentul cunoaşte persoane care au căzut victime ale traficului de fiinţe umane, în procent de 100% au răspuns negativ. Prin urmare, la întrebarea cum au reuşit victimele să scape nu a fost nevoie să răspundă.

În legătură cu riscul de recrutare /racolare de către traficanţi a unor persoane din rândul elevilor, elevii chestionaţi au răspuns:

32% – afirmativ;

68% – non-răspunsuri.

În legătură cu metodele folosite de traficanţi, s-au dat următoarele răspunsuri:

1. Înşelăciune: de cele mai multe ori – 4%; de multe ori – 16%, rar – NS; aproape deloc – NS; niciodată – NS (80% NON-RĂSPUNSURI);
2. Răpire: de cele mai multe ori – 12%; de multe ori – 20%; rar – 16%; aproape deloc – 8%; niciodată – NS(44% NON-RĂSPUNSURI);
3. Abuz de încredere: de cele mai multe ori – 24%; de multe ori – 28%, rar – 8%; aproape deloc – NS; niciodată – NS (40% NON-RĂSPUNSURI);
4. Prin persoane cunoscute, apropiate: de cele mai multe ori – 4%; de multe ori – 8%; rar – 4%; aproape deloc – 16%; deloc – 20% (48% NON-RĂSPUNSURI);
5. Prin mass-media, Internet: de cele mai multe ori – 4%; de multe ori – 8%; rar – 20%; aproape deloc – 4%; deloc – 16% (48% NON-RĂSPUNSURI).

Cu privire la factorii care determină creşterea vulnerabilităţii faţă de traficul de fiinţe umane şi gradul în care contează aceştia, respindenţii au decis:

1. Mediul de rezidenţă defavorizat: foarte mult – 48%, mult – 12%; mediu – 12%; puţin – 20%; foarte puţin – 4%;
2. Nivelul scăzut de educaţie: foarte mult – 4%; mult – 44%; mediu – 16%; puţin 8%; foarte puţin – NS (28% NON-RĂSPUNSURI);
3. Abuzurile şi disfuncţiunile în familie: foarte mult – 12%; mult – 12%; mediu – 36%; puţin – 4%; foarte puţin – NS (36% NON-RĂSPUNSURI);
4. Lipsa de perspective: foarte mult – 16%; mult – NS; mediu – 28%; puţin – 8%; foarte puţin – 12% (36% NON-RĂSPUNSURI);
5. Protecţie insuficientă din partea autorităţilor în domeniu: foarte mult – NS; mult – 8%; mediu – 32%; puţin – 8%; foarte puţin – 12% (40% NON-RĂSPUNSURI).

Următoarele persoane au fost indicate pentru a discuta cu victimele traficului de fiinţe umane:

1. Familia – 84% din totalul respondenţilor;
2. Preotul – 4% din totalul respondenţilor;
3. Medicul – 12% din totalul respondenţilor;
4. Psihologul – 76% din totalul respondenţilor;
5. Poliţistul – 48% din totalul respondenţilor;
6. Prieteni, cunoştinţe – 8% din totalul respondenţilor.

Cu privire la cum ar trebui să tratăm persoanele care au căzut victime ale traficului de fiinţe umane, respondenţii au indicat:

• Consilierea de specialitate – 32%;
• Compasiunea, empatia – 32%;
• Marginalizarea – 4%;
• NON-RĂSPUNSURI – 28%.

Ca  măsuri de combatere a traficului de fiinţe umane, respondenţii au recomandat:

• Sprijinul /intervenţia familiei – 12%;
• Sprijinul /intervenţia poliţiei – 12%;
• Sprijinul /intervenţia autorităţilor în domeniu – 4%;
• Arestarea celor vinovaţi de traficare – 4%;
• Prudenţa faţă de influenţa traficanţilor – 8%;
• Refuzul comunicării cu persoanele suspecte – 4%;
• Găsirea unui loc de muncă pentru persoanele vulnerabile traficului – 4%;
• NON-RĂSPUNSURI – 40%.