https://blog.revistaderecenzii.com
Trecea în cîrjă sprijinit
Pe ulița pustie,
Și-n caterincă, ostenit,
El învîrtea necontenit
O veche melodie.
Era un cîntec ce-l știam
De-acasă, dintr-o sară…
Cum l-ascultam pierdut la geam,
Mi se părea că mă vedeam
La noi, acasă, iară…
Și-atîtea lucruri s-au ivit
În mintea mea cu dînsul !
Dar cînd bătrînul gîrbovit
Sfîrși romanța, m-a lovit
Pe negîndite plînsul…