https://blog.revistaderecenzii.com/
Traducere de Ștefan Octavian Iosif
ACTUL I
PROLOGUL
(Intră Corul)CORUL
Aicea, în Verona-ncântătoare,
A două neamuri mândre veche ură
A izbucnit din nou, prin certuri care
Să curgă sânge mult de frați făcură.
Din cele două case-ndușmănite
Ies doi îndrăgostiți loviți de soarte,
Și vrajba cu nenorociri cumplite
Sfârșește prin a tinerilor moarte.
Iubirea lor cu soartă-ngrozitoare
Și ura ce nu poate fi-mpăcată
Decât cu moartea scumpelor odoare,
Pe scenă-n două ceasuri vi se-arată.
De-aveți răbdare s-ascultați acestea,
Ne-om strădui să-nfățișăm povestea.
SCENA I[modifică]
O PIAȚĂ PUBLICĂ – SAMSON ȘI GREGORIOSilviu Prigoana
Ce parpalac aveti, zici ca sunteti din filmele MATRIX.GREGORIO
aULeo.Iepurasul Gras
Caut coleg cu chef de joaca, aici Iepurasul Gras.Coleg cu chef de joaca
Salut iepurasule gras :*.Iepurasul Gras
50 de lei, e bine?.GREGORIO
good afternoon, my name is ana cameliu ionut.SAMSON
O javră din casa Montague mă scoate din țâțâni.GREGORIO
A scoate din țâțâni se cheamă a urni din loc; dar viteazul stă locului.
De aceea, pesemne, (de ce citesti asta?)când tu ești scos din țâțâni, nimeni nu se mai
poate ține de tine.SAMSON
O javră din casa Montague are să mă țină locului! Am să dau de
zid pe toți bărbații și pe toate femeile din casa Montague.GREGORIO
Atunci ești un om slab, că numai cei slabi se dau pe lângă ziduri.SAMSON
Ai dreptate și de aceea femeile, care sunt vase de lut ce se sparg
lesne, totdeauna-s date la zid. De aceea am să arunc peste zid pe
bărbați și am să îndes în ziduri pe femei.GREGORIO
Cearta e între domnii noștri și între noi, slugile.SAMSON
Ce-mi pasă! Am să fiu neom, și după ce-oi da gata pe barbați, mă
leg de fete. Are să fie vai și amar de pielea lor.GREGORIO
De pielea fetelor?SAMSON
De pielea fetelor ori de fetia lor. Tot una-i!GREGORIO
Nu-i tot una pentru cine-o s-o pață.SAMSON
O, au s-o pață cu mine, n-ai tu grijă. Știi că sunt un om și jumătate!GREGORIO
Tot e bine că nu ești o jumătate de om! Scoate spanga[1], uite că vin
doi de-ai lui Montague.(Intră Abraham și Baltazar)SAMSON
Gata! Începe tu sfada, eu te apăr din dos.GREGORIO
Din dos? Vrei să dai dosul?SAMSON
Nu te teme de mine.GREGORIO
Nu, zău, să mă tem eu de tine?SAMSON
Lasă atunci să fie legea cu noi, lasă-i pe ei să înceapă.GREGORIO
Am să strâmb din nas, când or trece. Zică ce-or pofti.SAMSON
Ce-or îndrăzni, vrei să zici. Eu am să le dau cu tifla: dacă s-o
prinde, ei se fac de râs.ABRAHAM
Nouă ne dai cu tifla, signore?SAMSON (la o parte, către Gregorio)
E de partea noastră dreptatea, dacă zic da?Gregorio (la o parte, către Samson)
Nu.SAMSON
Nu, signore. Nu vă dau cu tifla, signore. Dar dau și eu așa, cu tifla, signore.GREGORIO
Cauți ceartă, signore?ABRAHAM
Ceartă, signore? Nu, signore!SAMSON
Altcum, de cauți ceartă, sunt la dispoziția dumitale.
Slujesc un stăpân tot așa de bun ca și al dumitale.ABRAHAM
Nu mai bun.SAMSON
Bine, signore.(Intră Benvolio)GREGORIO
Zi: mai bun; uite că vine un văr al stăpânului nostru.SAMSON
Ba da, mai bun, signore.ABRAHAM
Minți.SAMSON
Trageți spada dacă vă dă mâna!
Hai, Gregorio, nu-ți uita lovitura cea faimoasă!(Se bat)BENVOLIO
Nebunilor, vârâți spadele în teacă.Nu știți ce faceți!(Intră Tybalt)TYBALT
Ce te iei la harță cu slugile? Aici Benvolio!
Privește-ți moartea-n față!BENVOLIO
Eu fac pace
Întoarce-ți spada-n teacă, sau mai bine
Ajută-mi să-i despart.TYBALT
Nu ți-e rușine
Cu spada-n mână să vorbești de pace?
Urăsc cuvântul cum urăsc gheena,
Ca și pe toți Montaghii și pe tine!
Mișelule! Azi între noi se-alege! (Se luptă)UN CETĂȚEAN
Săriți! Săriți! Goniți-i cu ciomege!
Jos Capulet! Jos Montague!
(Intră Capulet în halat de noapte și contesa Capulet)CAPULET
Ce-i larma
Aceasta? Dați-mi spada mea cea lungă!CONTESA CAPULET
Nu, cârja! Cârja! Ce să faci cu spada?
(Intră Montague și contesa Montague)CAPULET
Vreau spada mea! Nu vezi cum mă sfidează
Cu arma-n mână Montague bătrânul?MONTAGUE
Rușine, Capulet! Ești un mișel!CONTESA MONTAGUE
Nu! Nu vei face nici un pas spre el!
(Intră ducele Escalus cu suită)DUCELE
Supuși rebeli! Dușmani ai păcii care
Mânjiți cu sângele de vecin oțelul!
Creștini sunteți? Nu, – fiare ce vărsați
Izvorul purpur ce vă curge-n vine,
Spre-a stinge focul unei uri haine!
Jos armele! De-osânda cea mai cruntă
Se fac părtași toți cei ce legea-nfruntă,
Și luați aminte ce mâhnitul duce
Azi în auzul tuturor v-aduce:
De trei ori Montague și Capulet,
Iscarăți din senin, gâlcevi civile,
De trei ori ați silit, în aste zile,
Pe veronezii doritori de pace
Și-ncărunțiți în cinste, să-și dezbrace
Podoaba mândră ce frumos le șade
Și-n mâini să prindă vechile lor suliți
Mâncate de rugină, și pe uliți
Să lupte pentru ura ce vă roade!
De tulburați orașul înc-odată,
Plătiți cu viața pacea tulburată.
Și-acum voi toți ceilalți plecați în pace.
Bătrâne Capulet, tu mă urmează,
Tu, Montague veni-vei dup-amiază
La curtea noastră s-afli ce ne place
Să hotărâm în pricina aceasta.
Plecați, vă zic, de puneți preț pe viață!
(Pleacă toți, afară de Montague, contesa Montague și Benvolio)MONTAGUE
Nepoate, spune: tu ai fost de față,
Cine-a-nceput? cum a venit năpasta?BENVOLIO
Când am sosit, se-ncăierase bine
Slujitorimea noastră cu a lor.
Eu sar cu spada-n mână să-i despart,
Atunci apare-nvăpăiatul Tybalt,
El mă provoacă, învârtindu-și pala[2]
Pe după cap, dar sfârtecă doar vântul,
Ce șuieră bătându-și joc de dânsul.
Pe când schimbăm noi lovituri și ghionturi,
S-adună gloata, crește-nvălmășeala,
Când iată vine ducele…CONTESA MONTAGUE
Dar unde-i
Romeo?… L-ai văzut? Ce bine-mi pare
Că el n-a fost…BENVOLIO
Contesă, azi la ceasul
Când nu mijise încă sfântul soare
La geamul aurit al aurorii,
Spre câmp mă duse în neștire pasul…
Acolo, pe alei, sub sicomorii[3]
Ce se întind spre-apus de-oraș, văzui
Pe fiul vostru rătăcind, dar care
Văzându-mă se adânci-n umbrare.
Înțelesei atunci dorința lui
De-a fi lăsat să meargă-ntr-ale sale
Chiar eu fiindu-mi mie de prisos –
Așa că fiecare bucuros
Fugi de cel care-i fugea din cale.MONTAGUE
Știm că sporește-n dimineți senine
Cu lacrimi roua, și cu-adânci suspine
Cu nor din suflet înmulțește norii;
Când însă de la patul aurorii
Voiosul soare trage la o parte
Perdelele de umbră trist de moarte
Și palid mi se-ntoarce acas’ feciorul
Și, ocolind lumina, trage storul,
Gonește afară ziua cea frumoasă
Și-o noapte nouă-și face-ascuns în casă,
Cu-aceste gânduri soarta rea-l așteaptă,
De nu cumva un sfat bun îl îndreaptă.BENVOLIO
Dar pricina, o, nobil unchi, n-o știi?.MONTAGUE
N-o știu și vai, nici nu o pot ghici…BENVOLIO
Nu l-ai luat din scurt?MONTAGUE
Orice mijloace
S-au dovedit zadarnice. El tace
Ne-având alt confident decât pe sine,
Și cât de sincer și discret, vezi bine.
E-așa de nepătruns, de-nchis în haina
Tăcerii-n care-și ține-ascunsă taina,
Și temător ca un boboc de floare,
Ce-i rost de-un vierme negru, main-nainte
De-a-și fi deschis petalele de soare…
L-am lecui cu-același dor fierbinte
Ce-l punem să putem afla ce-l doare,
Dar…
(Se vede Romeo venind)BENVOLIO
Uite-l pe Romeo, vine-ncoace.
Lăsați-mă cu el. Și nu-i dau pace
Pân’ ce nu vi-l descos de-a fir a părul!MONTAGUE
O, drept răsplată pentru-ntârziere,
Dac-ai putea să aflii adevărul!
Contesă, vino.
(Montague și contesa Montague se duc)BENVOLIO
Bună ziua, vere!ROMEO
E-așa târziu?BENVOLIO
Doar nouă a bătut.ROMEO
Ce lungă-i ziua când ești abătut!
Cel ce-a plecat așa zorit de-aici
Nu era tata?BENVOLIO
El era. Ei, și?
De ce e ziua lui Romeo lungă?ROMEO
Dacă-i lipsește tocmai ce-o alungă!BENVOLIO
Iubești?ROMEO
S-a dus.BENVOLIO
Iubirea?ROMEO
Fericirea
De-a fi iubit…BENVOLIO
O, pentru ce amorul
E-așa tiran cât de blajin se pare?ROMEO
O, pentru ce legat de ochi amorul,
Își află ținta unde-l duce dorul,
Deși nu vede… Unde stăm la masă?
Dar stai! Ce luptă fu aci! – Nu, lasă!
Am și aflat. Aci e multă ură,
Dar și amorul a-ntrecut măsura.
Ei bine, ură plină de amor!
Amor setos de ură! Tot născut
Dintr-o nimica toată la-nceput!
Deșertăciune grea voioasă jale!
Haos diform de forme ideale!
Avânt de plumb! Lumină fum! Foc gheață!
Bolnav, dar teafăr! Somn de-a pururi treaz!
Ești ce nu ești: acesta e amorul
Pe care eu-l urăsc deși-i duc dorul!
Nu-ți vine-a râde?BENVOLIO
Mai curând aș plânge…ROMEO
De ce, o, suflet bun?BENVOLIO
De tot ce-ndură
Romeo.ROMEO
Vezi, iubirea-i o tortură.
Căci suferința mea ce se răsfrânge
În dragostea ce mi-o arăți, sporită
Mi-o faci prin ea și mai nesuferită…
Iubirea-i fum ce din suspine crește,
Aprinsă foc ce-n ochii dragi zbucnește,
Gustată e izvor de armonie
Ce-ngână-auzul; dar inăbușită
E val clocotitor de mare-adâncă
De lacrimi… Ah, și ce mai este încă?
Sminteală înțeleaptă! Dulce fiere!
Mă duc, iubitul meu, la revedere!BENVOLIO
Mă părăsești așa, în drum? Așteaptă
Că viu și eu… Îmi faci o nedreptate!ROMEO
Ah, m-am pierdut pe mine însumi! Nu-s
Aci! Eu nu-s Romeo. El e dus
Aiurea…BENVOLIO
Spune serios pe cine
Iubești?ROMEO
S-o pun prin lacrimi și suspine?BENVOLIO
Nu; spune-o liniștit.ROMEO
Faci tocmai cum
Ai spune unui biet bolnav: Acum
Fă-ți testamentul liniștit. Ce greu
Îi cade vorba asta! Dragul meu,
Ascultă, serios: iubesc – o fată.BENVOLIO
Acestea-am și ochit-o eu îndată.ROMEO
Ochești fără de greș în adevăr;
Și fata e frumoasă!BENVOLIO
Scumpe văr,
Un țel frumos s-atinge lesne-mi pare…ROMEO
Aici n-ai nimerit-o. Ca Diana,
Ferită-n zaua fecioriei sale,
Ea e invulnerabilă, vicleana.
Cu arcu-i de copil îi dă ocoale
Zadarnic Eros: nu se lasă prinsă
De-o șaptă dulce, de-o privire-aprinsă;
Cu marmura de rece, n-o încântă
Nici aurul ce-ar ispiti și-o sfântă.
O, și-i bogată-n frumusețe, însă
E tot pe-atât sărmană: dacă moare
Cu ea și frumusețea ei e stinsă.BENVOLIO
Vrea poate să rămână-n veci fecioară?ROMEO
O, da, și prin această cumpătare
Se spulberă-n risipă o comoară:
Căci frumusețea, când o cruți, rămâne
Sterilă și, murind, cu ea omoară
Și frumusețea zilelor de mâine;
E prea frumoasă, prea cuminte, prea
Cuminte-n frumusețea ei, căci vrea
Prin chinul meu mărirea să și-o crească;
Ea s-a jurat în veci să nu iubească,
Făcând prin jurământul ei barbar
Din minte-un mort, ce mai trăiește doar
Nenorocirea lui azi să ți-o spuie.BENVOLIO
Ascultă-mi povața: alt leac nu e
Decât să-ncerci s-o uiți dacă se poate…ROMEO
Învață-mă să uit întâi de toate!BENVOLIO
Îndreată-ți ochii spre-alte frumuseți.ROMEO
Dar s-o ador mai mult atunci mă-nveți.
Căci masca ce sărută fruntea unei
Femei frumoase, nu ne face oare
Să bănuim tot farmecul ce-ascunde
Sub negrul ei? Și poți avea puterea
Când ai orbit să uiți ce-a fost vederea,
Comoara scumpă ce-i acum pierdută?
Arată-mi o femeie ne-ntrecută
În farmece, – și-o să mă lase rece.
Ea-mi dă prilejul să văd ce mult o-ntrece
Cu farmecu-i divin fermecătoarea!
Adio dar! Nu poți să-mi dai uitarea…BENVOLIO
Am să ți-o dau, sau mor îndatorat.
(Pleacă amândoi)
SCENA A II-A[modifică]
CAPULET, PARIS ȘI UN SERVITORCAPULET
Și Montague-i lovit de-acea măsură,
La fel cu mine. Cred că rău n-am face,
Bătrâni cum suntem să cădem la pace…PARIS
E trist că vă dezbină vechea ură
Pe voi, cei mai de seamă cetățeni,
Dar, conte, la-ntrebarea ce v-am pus
Ce-mi veți răspunde?CAPULET
Fata, cum v-am spus,
E cam străină-ntr-ale lumii încă
Abia-mplini patrusprezece ani.
Să-și irosească înc-o vară-două
Mireasma lor pân’ ce or să ne pară
Mai pârguită pentru-o viață nouă.PARIS
Mai fragede ca ea se măritară
Și-s mame fericite azi.CAPULET
Se poate.
Dar pre curând se veștejesc mai toate!
Tot ce-am nădăjduit e azi țărână.
Și ea numai, în viața mea bătrână, –
Acest copil ce-mi moștenește-averea –
E azi nădejdea mea și mângâierea…
Ci, scumpe Paris, poți să-ți cerci norocul:
Fă-ți curte, și de vei găsi mijlocul
Să-i placi așa încât să-ți dea cuvântul,
N-an să-ți refuz nici eu consimțământul.
La noapte, după datina străbună,
Dau o serbare unde se adună
Un mare număr de-oaspeți dragi. Poftim
Și dumneata, pe care-l prețuim
Mai mult ca toți, și numărul sporește.
În casa mea modestă deci poftește
Să vezi mai multe pământene stele
Ce-n farmec pot întuneca pe cele
Cerești. Și-astfel cum zburdă un copil,
Când vede pe șăgalnicul april,
Săltând pe urma iernii gârbovite,
Așa plăcerea ochii să-ți desfete
Văzând mănunchiul drăgălaș de fete
Ca niște flori de-abia îmbobocite…
Ascultă-le pe toate și privește
La toate, și închină-te acelei
Ce mai presus de toate strălucește.
Copila mea și dânsa printre ele-i,
Deși prea timpurie în cununa
Acestor flori, – doar că-i mai mult cu una…
Să mergem… (către servitor) Tu grăbește-te, mișele,
Cutreieră Verona și-mi găsește
Pe toți cei scriși acolea pe hârtie;
Le spune că-i poftesc la sindrofie
Să vină toți cu inima voioasă
Și să se simtă ca la ei acasă…
(Capulet și Paris ies)SERVITORUL
Găsește pe cei scriși acolea pe hârtie! Scrie la carte că cizmarul să-și vadă de cot, croitorul de calapod, pescarul de penel și zugravul de năvod: iar pe mine mă trimite să găsesc pe cei scriși acolea pe hârtie, și eu habar n-am ce fel de nume a scris acolea cine le-a scris… Trebuie să caut vreun cărturar… Uite că tot am eu noroc!(Intră Benvolio și Romeo)BENVOLIO
Hei, dragul meu, prin foc se stinge focul
Și-un chin de groaza altui chin amar
S-alină… Simți că se-nvârtește locul
În jurul tău?… Te-nvârți în sens contrar!
Durerea se potoale prin durere –
De ți se umple ochiul de-un venin
Mai proaspăt, scade-a celui vechi putere.ROMEO
Se poate să te vindeci de minune
Cu-o foaie de patragină…BENVOLIO
Cum, vere?
La ce-ar sluji?ROMEO
La vreun picior scrântit.BENVOLIO
Ce? ești smintit, Romeo?ROMEO
Nu-s smintit,
Dar, mai legat în fiare ca smintiții,
Închis într-o celulă, hămesit,
Bătut și torturat și… seară bună,
Prietene!SERVITORUL
Plecata voastră slugă,
Cinstit signor! Vreau să vă fac o rugă:
Știți să citiți?ROMEO
Da, în restriștea mea
Ursita-mi neagră.SERVITORUL
Poate c-ați învățat-o aceasta fără carte.
Dar spuneți-mi: știți să citiți ce scrie aci?ROMEO
Da, de-oi cunoaște slovele și limba
În care-i scris.SERVITORUL
Vorbiți cinstit, vă las cu bine!ROMEO
Stai!
Știu să citesc, băiete!(Citește)
Signor Mortino cu soția sa și fiica, contele Anselmo și fermecătoarele sale surori, tânăra văduvă baroneasă de Viturio, signor Placentio și drăgălașele sale nepoțele, Mercutio și fratele său Valentin, unchiul meu Capulet, cu soția și fetele, frumoasele mele nepoate Rozalina și Livia, signor Valentio și vărul său Tybalt, Lucia și zglobia Elena.
Aleasă lume! Unde ai s-o poftești?SERVITORUL
Acolo, sus…ROMEO
Unde?SERVITORUL
La casa noastră.ROMEO
A cui?SERVITORUL
A domnului.ROMEO
Da, ai dreptate.
Aceasta trebuia să te între.SERVITORUL
Apoi vă spun eu fără să mă întrebați: stăpânii meu sunt neamul Capulet cei mari și putrezi de bogați, și dacă nu sunteți cumva din casa Montague, poftiți, vă rog, și dumneavoastră și deșertați un pahar de vin. Vă las cu bine.(Pleacă)BENVOLIO
L-această veche sărbătoare dată
De mândrii Capuleți, e invitată
Și mult iubita Rozalina ta
Și toate frumusețile Veronei…
Vin’ și, cu ochii nepăsători
Privindu-le de-aproape, le compară
Și lebăda pe care o adori
Îți va părea mai bâdă ca o cioară!ROMEO
O, când credința sfântă-n ochii mei
S-ar stinge-ntunecată de eres,
Prefaceți-vă, lacrimi în scântei!
Și ochii mei păgâni ce-atât de des
Se-neacă-n lacrimi, dar nu pot să doarmă,
Să ardă ca eretecii în pară!
O alta, mai frumoasă ca odorul
Inimii mele?… N-a văzut nicicând
Nici soarele a toate văzătorul!BENVOLIO
În ochii tăi ea mai frumoasă pare
Că n-au avut prilejul s-o compare
Decât pe dânsa singură cu sine…
Ci-n ale lor platane cristaline
De-i pune-alături mândrele fecioare
Pe cari le vei zări azi la serbare,
Ea-ți va părea atunci așa de pală
Pe cât de mândră ți se arăta.ROMEO
Nu merg la bal s-ascult povața ta.
Ci ca s-ador icoana-i ideală!
SCENA A III-A[modifică]
O CAMERĂ ÎN CASA LUI CAPULET
CONTESA CAPULET ȘI DOICA, APOI JULIETACONTESA CAPULET
Unde mi-e fata? Doică, mergi de-o cheamă.DOICA
Pe fecioria mea – pe când eram
De doisprezece ani – zău, c-am strigat-o!
Hei, mititico! Vino, puica mamei,
O, doamne! Unde-i? Julieta!… Iat-o!JULIETA
Ce e? Cine mă cheamă?DOICA
Maică-ta!JULIETA
Aci sunt, scumpă mamă! Ce dorești?CONTESA CAPULET
E vorba… Doică, lasă-ne puțin…
Avem o taină… stai mai bine, doică!
M-am răzgândit; ne-om sfătui tustrele.
Tu știi că fata noastră-i măricică…DOICA
Păi da, știu anii ei pe zi, pe ceas!CONTESA CAPULET
N-a împlinit patrusprezece ani.DOICA
Mă jur pe paisprezece dinți ai mei,
Deși nu am decât vreo patru doar,
Ea n-are încă paisprezece ani!
Cât mai avem de azi pân’ la Sân Petru?CONTESA CAPULET
Vreo două săptămâni și-o zi ori două.DOICA
Oricâte zile, atuncea când or fi
Sân Petru, tocmai în ajunul zilei
Se-ncheie de la nașterea copilei
Chiar paisprezece ani. Că doar Suzana –
S-o odihnească Dumnezeu, sărmana,
Acu-i în cer, n-avui de dânsa parte!
Suzica mea era de vârsta ei; –
Dar, cum spuneam, în seara de Sân Petru,
Ea era tocmai paisprezece ani, –
Îi era, pot s-o spun, și cu temei![4]!…
Acu-s unspre’ce ani, de-a fost cutremur,
Și-am întărcat-o (cât oi fi pe lume,
N-am s-o mai uit) taman în ziua-aceea,
Mi-am pus pelin pe sfârc și mă prăjeam
La soare, sub cotețul de porumb, –
La Mantua erați Măria Voastră, –
Țin minte parcă-i ieri; și cum spuneam:
Când a gustat pelinul ce-l pusesem
Pe sfârcul țâței și-l găsi amar –
Să fi văzut cum s-a zborșit micuța
Și cum mi-a bozolit, drăcșorul, sânul!
Și… trosc! făcu atunci proumbăria.
N-a fost nevoie să-mi mai spună: fugi!
Și-s unsprezece ani în cap de-atunci,
Că ea sta copăcel pe-atunci, drăguță,
Pe sfânta cruce, chiar cerea să umble
Și forfotea de colo pâna colo…
Cu-o zi-nainte se plesnise-n frunte
Căzând cu fața-n jos, și omul meu –
Să-l ierte Cel de sus! – era un om
Așa de hâtru! – o ridică-n brațe:
«Hai», zice el, «căzuși, așa, pe față?
Când îi fi mare, ai să cazi pe spate!
Așa-i Julico?» și, o, Preacurată!
Ea tace-atunci din plâns și zice «Da!»
Vezi cum se prinde gluma câteodată!
O mie de-ani de-aș mai trăi, nu uit.
«Așa-i Julico?» zice el; ea tace
Din plâns și zice: «Da!»CONTESA CAPULET
Destul acuma,
Te rog să taci puțin.DOICA
Tac, doamnă dragă,
Dar nu mă pot opri să nu fac haz
Cum ea tăcu din plâns și zise: «Da!»
Și-avea cucui-n frunte cât o prună!
Și cum țipa! «Hai» – zicea omul meu, –
«Căzuși pe față? Ai să cazi pe spate
Când te vei face mare, nu-i așa?»
Ea tace atunci din plâns și zice: «Da!»JULIETA
Ci taci acum și tu odată, doică!DOICA
Tac, uite tac! Te aibă Domnu-n pază-i!
Că doară tu ai fost cea mai frumoasă
Păpușă care-am alăptat-o eu!
S-ajung să te mai văd de-acum mireasă
Și nu mai vreau nimica.CONTESA
Da, mireasă!
Da, asta e chiar ce vroiam să spun.
Ce zici, copilă, vrei să te măriți?JULIETA
Să mă mărit? Nici nu visez măcar
Înalta cinste…DOICA
Cinste! Auziți!
Aș spune zău c-a supt înțelepciunea
Cu laptele, de n-aș fi doica ei!CONTESA
Aci-n Verona-s mame azi, femei
Cinstite și mai tinere ca tine.
De nu mă-nșel eram și eu ca ele
La vârsta-n care tu ești fată încă.
Într-un cuvânt: Paris îți cere mâna…DOICA
Și-i un fecior, fetico! O comoară
Nu alta!CONTESA
A Veronei primăvară
Nu numără o mai aleasă floare.DOICA
Curat, o floare! Floare! Ce spuneam?!CONTESA
Ce zici de-acest fecior de mare neam?
Deseară vine la serbarea noastră.
Citește-i dar în mândra carte-a feții
Ce-a scris într-însa mâna cea măiastră
Neîntrecută-n nuri a frumuseții;
Scrutează-i trăsăturile-i alese
Și, dacă dai de lucruri ne-nțelese,
În scrisul umed al privirii sale
Găsești, la colțuri, note marginale.
Acest volum de-amor, amant răzleț,
De s-ar lega, ar fi fără de preț,
Și strălucirea scumpului tezaur
S-ar revărsa și-asupra îmbrăcăminții
Se-nchide-n copcii de-aur basmul de-aur…
Astfel și tu, dacă-ți asculți părinții
Și-ți faci din Paris ținta fericirii,
Vei fi, făr’ a scădea deloc, părtașă
Și-a bogăției lui și-a strălucirii…DOICA
Să cadă? Nicidecum! Ferit-a sfântul!
Că doar femeia prin bărbat se-ngrașă…CONTESA
Acum doresc să-ți spui și tu cuvântulJULIETA
Doresc să văd și eu de-i cu putință
Să-mi placă, dacă-l văd, precum ai spus.
Dar nu voi trece de hotarul pus,
Iubită mamă, chiar de-a ta voință.(Intră un servitor)SERVITORUL
Doamnă, oaspeții au sosit, masa e servită, D-voastră sunteți chemată, domnișoara dorită și doica la bufet blestemată și toate sunt în toi.Trebuie să dau fuga să servesc.
Vă rog poftiți numaidecât.(Pleacă)CONTESA
Venim acum. Te-așteaptă Paris, dragă.
Să mergem.DOICA
Mergi, și adaugă, copile,
Nopți vesele la veselele zile!
SCENA A IV-A[modifică]
O STRADĂ – ROMEO, MERCUTIO, BENVOLIO CU CINCI SAU ȘASE
MĂȘTI, PURTĂTORI DE TORȚE ȘI ALȚIIROMEO
Să ne slujim de-un logos scurt drept scuză?
Sau să lăsăm în pace biata muză!BENVOLIO
Azi nu mai sunt la modă ceremonii
De-acestea, prin saloanele Veronei.
La ce-ar sluji Amor, cu o eșarfă,
Ca un tătar c-un arc pestriț o marfă
Ce-aruncă numai spaima printre fete
Ca o momâie într-un stol de vrăbii?
Pot să ne ia în ochi dacă le place.
Jucăm un dans, sau două și plecăm.ROMEO
N-am chef să sar. Să mi se dea o torță,
Tot sunt eu sumbru: vreau să fac lumină.MERCUTIO
Ba trebuie să joci, Romeo dragă!ROMEO
Ușor de voi, cu inima ușoară
Și cu pantofi ușori; sufletul meu
Ca plumbul mă apasă la pământ,
De nu mai pot să mă urnesc.MERCUTIO
Tu ești
Înamorat: lui Amor deci îi cere
Aripile și-avântă-te în sfere!ROMEO
Sunt prea adânc străpuns de-a lui săgeată,
Spre-a mă-nălța pe-aripile-i ușoare
Deasupra grelei mele suferinți.
Mă prăbușesc sub greaua lui povară.MERCUTIO
Te prăbușești? Fii dar și tu povară:
Și cum e gingaș, lesne-l poți înfrânge.ROMEO
Amorul gingaș? Nu, brutal și crud
Și arțăgos: ca spinul el te-nțeapă.MERCUTIO
De-i crud, fii crud, și-nțeapă-l de te-nțeapă,
Și cred că-i trece pofta să re-nceapă…
O mască dați-mi! Mască pentru mască!
De-acuma ochii săi n-au să-mi cunoască
Defectele și masca va roși
În locul meu.BENVOLIO
Băteți la ușă, și
Hai să intrăm. Și-odat’ intrat, oricare
Să-și pună sprinten labele-n mișcare.ROMEO
O torță! Cei cu inima ușoară
Pot gâdila cu tălpile podeaua
Nesimțitoare. Eu doar, vorba veche,
Țin lumânarea și mă uit la ei…
Și-oricât de viu e jocul, stau pe loc.MERCUTIO
Noi te vom scoate din acest băltoc
În care zaci, vârât până-n urechi.
Haidem, că cheltuim lumina zilei.ROMEO
Cum asta?MERCUTIO
Vreau să spun că pierdem vremea,
Parc-am aprinde lămpi ziua-n amiază;
Dar noi cu tine-avem intenții bune,
Și-i de cinci ori mai mult bun simț în ele
Ca-n cinci cuvinte care scânteiază
De spirit.ROMEO
Toți avem intenții bune,
Dar și nebune…MERCUTIO
Pentru ce nebune?ROMEO
Azi noapte am avut un vis.MERCUTIO
Și eu!ROMEO
Și ce-ai visat?MERCUITO
Se-nșală visătorii.ROMEO
Dar ce visează-n somn e-adevărat.MERCUTIO
Văd că Regina Mab azi noapte, dragă,
Te-a cercetat. În lumea zânelor
Ea-i zâna-moașă, care le dezleagă.
Ea vine, nu mai mare ca agata
Pe inelarul unui alderman[5],
Purtată de puzderii, și se plimbă
Pe nasurile celor care dorm.
Cu spițele din fire de păianjen,
Cu coviltir din aripi de lăcustă,
Cu frânele din raze moi de lună,
Având drept bici un picioruș de greier,
Cu-o pleasnă[6] dintr-un tir de funigel,
Ca vizitiu o gâză-n haină sură,
Micuță ca un vierme cuibărit
În deștul unei slujnici somnoroase;
Careta ei e-o coajă de alună
Scobită de dulgherul veveriță,
Sau cariul meșter, ce-i din zile vechi
Rotar la zâne. Și cu-acest alai
Colindă ea în fiecare noapte
Prin creierul celor îndrăgostiți
Și ei visează dragoste. Aleargă
În goană pe genunchi de curtezani
Și ei visează numai reverențe,
Pe degetele oamenilor legii
Și ei visează grase onorarii.
Pe buzele frumoaselor ce-n taină
Visează sărutări, și-ades le umple
De bube Mab cea rea, fiindcă-s unse
Cu dresuri ce le strică răsuflarea.
Vr-unui curtean i-aleargă peste nas
Și el miroase-n vis o slujbuliță,
Când gâdilă la nas pe vreun egumen[7]
Cu vreo codiță de purcel de dijmă,
Și el visează vreo pomană bună;
Când pe grumazul vreunui dârz războinic
Trecând, el vede capete tăiate,
Asalturi, breșe, spade spaniole,
Și chefuri nesfârșite, și-n urechi
Îi uruie ca toba, se deșteaptă
Și-n spaimă-njură-o rugăciune-două,
Apoi adoarme iar. Tot Mab aceasta
Încurcă noaptea coamele la cai
Și face noduri fermecate, care,
Când le descurci, ți-aduc nenorocire.
Ea este strigă[8] ce pe fete mari
Le culcă pe spinare și le-nvață
Să țină pe bărbați; e vrăjitoarea…ROMEO
O, taci, Mercutio! Vorbești nimicuri…MERCUTIO
Da, ai dreptate, căci vorbesc de visuri
Ce-s doar prăsila unor creieri leneși
Născute din închipuiri deșarte
Ca aerul, mai nestatornice
Ca vântul ce dezmiardă-o clipă sânul
De gheață-al nordului și-ntoarce fruntea
Apoi spre sudul cel stropit de rouă.BENVOLIO
Dar vântul care spui ne suflă nouă
Ospățul de sub nas. Sosim târziu…ROMEO
Mă tem că prea devreme. Nu știu ce
Mă face să presimt că o restriște
Ce-atârnă încă-n stele, își pornește
Sinistru-i zbor spre-acest ospăț nocturn,
Și vine printr-o moarte timpurie
Să pună capăt astei vieți deșarte.
Dar Cel ce cârmuiește-n pribegie
Pe muritori va ști să poarte grijă
Și de vintreaua[9] mea… Haidem, să mergem,
Voioși tovarăși!BENVOLIO
Toboșari, sunați!(Pleacă)
SCENA A V-A[modifică]
O SALĂ ÎN CASA LUI CAPULET
MUZICANȚI ȘI SERVITORIÎNTÂIUL SERVITOR
Când văd mândra aplecată
Tri picioare am, odată! Două-s a drumurilor Unu-i a femeilor
Strigătură: Piciorușu fără talpă Lasă dor pe unde calcă
Numa cât mă uit la ie Suca[pofta] o desprohode[îi da baticul jos din cap] I-aruncă năframa-afară Și-i mai ră[rea]decât o siară[fiară sălbatică]
Strigătură: Ca și câinele pe drod[sârmă] Când vede că nu-l deznod
Mândra cu pielea fierbinte Îți suce'[întoarce] un sfert din minte Și ți-o măsoară cu fontu[unitate veche de măsură] Până ce se bagă-nlontru[înăuntru] https://Versuri.ro/w/y5n7 Mintea la bărbat îi slabă Când o mândră-i pică dragă
Strigătură: Mânurile de femeie Deschid cufărul cu cheie
Știmbă mândra din picioare[nu are răbdare] Batar[măcar] n-o cinat cu sare Tăt să tăvăle[rostogolește] pă țol Eu o culc și eu o scol
Strigătură: După ce îi drăgostită Doarme ca și ciupăită[îmbăiată]
Fă devreme ce îi fa’ Până somnul nu te-a tra’ Fii siretic[vânos] și voinic Până ce nu-ți trebe cric Până ce-i cuptorul cald Și tăte lemnele ard
Unde-i Moș Tigaie, de nu pune mâna să strângem masa? El să pună mâna pe-o farfurie sau s-o șteargă!
Ți-ai găsit!AL DOILEA SERVITOR
Când buna cuviință încape doar pe mâinile unuia sau a doi oameni, și-acelea nespălate, firește că nu poate fi lucru curat.ÎNTÂIUL SERVITOR
Ridicați jilțurile! La o parte cu bufetul! Și luați seama la argintărie. Rogu-te frățioare, pune-mi la o parte o bucată de marțipan, și, dacă mă iubești, spune portarului să dea drumul înăuntru Suzanei Tocilă si Leanei. Antoane! Moș Tigaie!ALT SERVITOR
Iacă-mă-s! Gata!ÎNTÂIUL SERVITOR
Vă caută, vă cheamă, au neviue de voi boierii în sala cea mare.AL DOILEA SERVITOR
Nu putem nici noi să fim peste tot! Hai, dați-i zor, copii! Fiți harnici, cine trăiește mai mult, mănâncă toată coliva!(Ei se retrag în fund. Intră Capulet cu Julieta și alții din familia sa, intâmpinând pe oaspeți și măști.)CAPULET
Bine-ați venit, o scumpi signori. Pe-acele
Cucoane care nu au bătături
Puteți să le-nvârtiți oricât vă place!
Ia să vedem… mai e vr-una din ele
Să facă nazuri… să nu vrea să joace?
De bună seamă are bătături!
Am nimerit-o?… Scumpi signori, salut!
Hei, dragii mei, și eu doar am avut
O zi ca asta, când purtam o mască,
Iar gura mea știa să povestească
Frumoaselor dulci șoapte la ureche…
Și le plăcea… S-a dus! S-a dus! S-a dus…
Salut, o, scumpi signori! Poftim la joc!
Începeți, muzicanți! Loc! Faceți loc!
Porniți, drăguțe domnișoare, jocul!
(Muzică și dans)
Lumină, ticăloșilor, mai multă!
Împingeți masa-aceea mai încoace!
Așa… și atingeți focul că se face
Prea cald în casă… A, dar e-o plăcere!
N-aș fi crezut… E, bună seara, vere!
E, hei, poftește, vere Capulet!
Noi, doi, de mult am încheiat bilanțul!
Câți ani să fie de la danțul
Cel de pe urmă, când purtam noi mască?CAPULET AL DOILEA
O, Doamne, cred c-or fi treizeci de ani!CAPULET
Ce spui? Nu-s așa mulți! Nu-s așa mulți!
Că de la nunta lui Lucentio
Pot fi cel mult vreo douăzeci și cinci!
Era pe la Rusalii și umblam
Mascați pe uliți…CAPULET AL DOILEA
Ba-i mai mult, mai mult!
Băiatul lui e mai în vârstă, vere.CAPULET
Ce-mi spui tu mie fleacuri? Fiul său
E doar major abia de vreo doi ani!ROMEO(Către un servitor)
Știi cine-i domnișoara ce-onorează
Cu mâna ei pe cavaleru-acela?SERVITORUL
Nu, domnule.ROMEO
Ah, ochii ei! Cum cresc
Cu scăpărarea lor văpaia torții!
Și frumusețea ei fără pereche
Atârnă strălucind pe fața nopții
Ca și cercelul scump la o ureche
A unui negru; ea e prea bogată
Spre a putea fi cu folos purtată,
Și e prea scumpă pentru tot pământul!
Ai pune-o porumbiță de zăpadă
Într-un convoi întunecat de ciori –
Așa strălucea ea printre surori!
Cum se sfârșește dansul, merg s-o caut
Unde s-așează, ca să fericesc
În mâna-i dulce mâna mea ce aspră.
O, inimă, iuit-ai tu vreodată?
Știurăți, ochii, voi, până-n noaptea-aceasta
Ce este frumusețea-adevărată?TYBALT
E, după glas, un Montague. Băiete,
Mergi ș-adă-mi spada! Ce? Auzi, mișelul,
Să vină-aici mascat ca pocitură,
Să-și bată joc de sărbătoarea noastră!
Pe cinstea și mărirea rasei mele,
Nu fac nici un păcat dacă-l ucid!CAPULET
Ce e, nepoate? Ce te-a tulburat?TYBALT
Un dușman, unchiule! Un Montague!
Un ticălos ce-a cutezat să vină
Să pângărească sărbătoarea nostră.CAPULET
Ce? Tânărul Romeo?TYBALT
Da! Romeo,
Mișelul!CAPULET
Fii pe pace, nepoțele!
Nu te lega de el. Tânărul om
Se poartă ca un vrednic gentilom.
Verona se fălește, și pe drept,
Cu el, că-i bun, bine crescut, deștept,
Și n-aș dori cu nici un preț, nepoate,
Să-ndure în casa mea vreo strâmbătate.
Deci fă-te că nu-l vezi, nu fă scandal.
Aceasta-i voia mea, și de-o cinstești,
Fii mai voios și nu-ncrunta sprânceana,
Că nu-i frumos să stai ursuz la bal.TYBALT
N-o fi frumos când vine un mișel
Ca oaspe! Nu-i permit.CAPULET
Ba vei permite!
Vreau eu ca să-i permiți. Auzi, iubite?
Cine-i stăpân aicea? Eu sau tu?
Așa?… Nu vrei să-l lași în pace? Nu?
Vrei să stârnești dihonia-ntre oaspeți?
Să faci pe voinicosul? Îți convine!TYBALT
Da nu-i ocară, unchiule?…CAPULET
Păi da!
Ești un obraznic! Zău, rău o să-ți pară!
Poftim! Dar, lasă… știu eu doar ce zic…
Mai supără-mă încă! Nu-i nimic…
Bravo, copii!… Mucosule, te cară!
Să taci, ori te… Lumină! Dați lumină
Mai multă!… Hm… Auzi… auzi… ocară!TYBALT
Răbdare care brațul mi-l reține
Și furia ce-mi clocotește-n vine
M-alungă, și, plecând, îi fac plăcere,
Dar în curând i-o voi preface-o-n fiere! (Pleacă)ROMEO (Către Julieta, luându-i mâna)
De pângărește mâna-mi sfânta-ți mână,
Să ierți acestor buze ale mele –
Doi pelerini ce-s rușinați – stăpână,
Cari c-un sărut păcatul vor să-l spele.JULIETA
Nu, pelerine, mâna-ți vină n-are,
Căci pelerinii mâinile de sfinți
Le-ating, și ei, în loc de sărutare,
Se-nchină și-și strâng mâinile fierbinți.ROMEO
Dar sfinți și pelerini n-au gură oare?JULIETA
Da, pentru rugăciune, pelerine!ROMEO
Ca să nu-mi schimbi credința-n disperare,
Dă voie gurii focul să-și aline.JULIETA
Stau liniștiți de-a pururi sfinții, chiar
Atunci când rugăciunea o-mplinesc.ROMEO
O, sfânta mea, stai liniștită dar,
Să-mi curăț vina, să mă-mpărtășesc,
Și-al gurii tale har la gura-mi vină!(O sărută)JULIETA
Atunci de vină gura-mi are parte.ROMEO
De vina gurii mele! Dulce vină!
Dă-mi-o-napoi!(O sărută a doua oară)JULIETA
Săruți chiar după carte!DOICA
Vrea să vă spui-o vorbă mama.(Julieta pleacă)ROMEO
Mama
Domniței? Cine e?DOICA
Cum bag eu sama
N-o știi pe doamna casei, tinere?
O, e-o cucoană prea cinstită mama!
Pe fiică-sa, cu care-ai stat de vorbă
Eu o-alăptăi. Halal de cine-o fi
Odată și odată ginere!
Știu c-o să-noate-acela în bănet!ROMEO
Ea este dar din neamul Capulet?
Ah, viața mea zălog în mâini dușmane!
Cum voi putea s-o mântui de blestem?BENVOLIO
Hai să ne ducem. Balu-i pe sfârșite.ROMEO
Da, de această clipă eu mă tem,
Neliniștea mea este tot mai mare.CAPULET
Nu, scumpi signori, nu-i vremea de plecare…
O masă mică, simplă, de-o gustare?…
Nu-i chip să mai rămâneți? Nu?… Prea bine!
Vă mulțumesc la toți! Vă mulțumesc
La toți, scumpi domni și doamne! Noapte bună!
Mai multe torțe-aici, faceți lumină.
Veniți acum. Să merge la culcare.
Pe legea mea, s-a cam făcut târziu
Mă duc să m-odihnesc.(Pleacă toți afară de Julieta și doica)JULIETA
Cine e signorul
Ce trece-acum, doică, poți să-mi spui?DOICA
Acela? Cred că e moștenitorul
Și fiul lui Tiberio moșneagul…JULIETA
Dar cel ce trece chiar acuma pragul?DOICA
E fiul lui Petrucchio, mi se pare.JULIETA
Dar tânărul care-i urmează, care
N-a vrut deloc să joace?DOICA
Nu-l cunosc.JULIETA
Mergi repede și află cum îl cheamă
Și vin de-mi spune.
(Doica pleacă)
Dacă-i însurat,
Mormântul mi-e și patul de mireasă
(Se întoarce)DOICA
Romeo-l cheamă și-i un Montague,
Dușman de moarte e cu neamul vostru,
Și e unicul fiu…JULIETA
O, vai, unică
Iubire aprinsă de unică ură!
Făr’ să-l cunosc văzut prea timpuriu,
Și cunoscut acuma prea târziu.
Trist zorile iubirii-mi începură.
Căci vai! Sunt osândită să iubesc
Pe omul ce-s datoare să-l urăsc.DOICA
Ce-ai zis? Ce-ai zis?JULIETA
Un vers ce mi l-a spus
Un dansator.DOICA
Așa! Așa! Să mergem
Și noi, de-acum; toți oaspeții s-au dus.(Ele ies)
ACTUL II[modifică]
PROLOGUL
(Intră corul)CORUL
Dorința veche-acum pe moarte zace,
Iubire nouă să-i ia locul vine,
Frumoasa ce-l făcuse să suspine
Cu Julieta-alături nu-i mai place.
Romeo-acum iubește și-i iubit,
Sunt amândoi vrăjiți dintr-o privire,
Dar cu primejdii aste-a lor iubire,
El crede că-i urât și dușmănit.
Nu poate face sfinte jurăminte,
Fiind privit cu ochi dușmani de-ai ei,
Ea, deși prinsă-n vraja dragostei,
Nu știe cum să-i iasă înainte.
Dar patima când e prilejul vine
Să guste clipe dulci de farmec pline.
SCENA I[modifică]
O PIAȚĂ PUBLICĂ MĂRGINITĂ DE GRĂDINA CAPULEȚILORROMEO
Să plec, când inima-mi aici tânjește?
Hai, lut pustiu, și regăsește-ți axa! (Iese)(Intră Benvolio și Mercutio)BENVOLIO
Romeo! Vere!MERCUTIO
Lasă-l! e cuminte,
S-a dus pe-ascuns, pesemne să se culce.BENVOLIO
Fugi pe-aici, sări peste-acest zid.
Mercutio, strigă-l!MERCUTIO
Ba îl și conjur,
Romeo! Toane! Patimă! Nebune!
Amorezatule! Arată-te
Sub formă de suspin măcar! Rostește
Un singur vers și mi-e de-ajuns! Exclamă
Un «ah» numai, rimează «dor» cu «mor»!
Cumetrei Venus fă-i un compliment
Și ia la zor pe Amor, paju-i orb
Care-a ochit așa dibaci când craiul
Cophetua iubi pe cerșetoare…
N-aude, nu se mișcă, nu se simte!
Hai să-l conjur, că mort e maimuțoiul!
Auzi! Pe ochii Rozalinei tale,
Pe gura-i fragă, pe bolita-i frunte,
Pe piciorușul ei micuț și gingaș,
Pe șoldu-i plin și alte acareturi,
Vin, te conjur, sub propria ta formă
Apari!BENVOLIO
Se supără dacă te-aude!MERCUTIO
Nu-l poate supăra pe el acesta.
S-ar supăra când aș chema în cercul
Iubitei lui un duh de-un soi ciudat
Care-ar pluti în preajma dânsei, până
Ce el l-ar izgoni cu vr-un descântec…
Aceasta, da, i-ar face în necaz.
Chemarea mea e bună, e cinstită:
L-am conjurat, spre a-l face să apară!BENVOLIO
Cred că-i ascuns acolo, sub copaci
Îi place noaptea umedă. Amorul
E orb și întunericu-i priește.MERCUTIO
Dar dacă-i orb, e prost țintaș, firește.
Acuma șade singur sub o tufă
Și-ar vrea iubita lui în sân să-i pice
Întocmai ca un soi de rod de-acele
Pe care le botează drăgănele
Râzând în taină fetele la țară.
Romeo, noapte bună! Merg să sforăi
În pătulețul meu, căci noaptea câmpul
E-un așternut prea rece pentru mine…
Ne ducem?BENVOLIO
Mergem. L-am căta-n zadar
Și chiar dacă-l găsim, nu-i prea bine. (Pleacă)
SCENA A II-A[modifică]
GRĂDINA CAPULEȚILOR – ROMEOROMEO(Julieta s-arată sus)
De răni nu-i pasă celui care-i teafăr?
Dar taci! Ce strălucește-acolo oare?
Sunt zorile, și Julieta-i soare.
Răsari, o soare sfânt, ucide luna,
N-o vezi ce palidă-i acum, nebuna?
E galbenă de ciudă și-i geloasă
Că tu, care-i slujești de preoteasă,
O-ntreci în farmec! O, de n-ai sluji-o!
E trist doar giulgiu-i de vestală moartă.
Tu leapădă-l: nebună-i cine-l poartă.
Stăpâna mea e… O, ar fi de-ar ști-o!…
Vorbește, nu, n-a spus nimica… Fie!
Vorbește ochiul ei, – îi voi răspunde.
Sunt prea-ndrăzneț, ea nu-mi vorbește mie.
Doi aștri, cei mai mândri de pe cer,
Vin ca să roage ochii Julietei
Să strălucească-n lipsa lor în sfere:
Ci dac-ar fi acolo, ochii ei, –
Acei doi aștri-n capul Julietei,
S-ar rușina de strălucirea fetei
Ca zarea lămpii de lumina zilei,
Și ochii duși în ceruri ai copilei
În sfere-aeriene s-ar aprinde
Așa de viu, că păsările-ar prinde
Să cânte parcă n-ar fi noapte. – Iată!
Își las-acum obrazu-ncet pe mână…
O, ce n-aș da să fiu mănușa ei
Și să-i ating obrazul!…JULIETA
Vai…ROMEO
Vorbește…
Vorbește încă înger de lumină,
Că-n noapte tu-mi străluci de glorie plină
Deasupra mea, ca-naripatul sol
Al cerului, pe care muritorii
Îl urmăresc năuci, cu ochii-n gol,
Cum suie galopând viteaz pe nori
Alene-umflați de vânt, vâslind departe
În poalele văzduhului…JULIETA
Romeo!…
De ce ești tu Romeo?… Uită-ți tatăl!
Tăgăduiește-ți numele, ori dacă
Nu vrei – O, jură-mi că vei fi al meu
Și-atunci de tot ce sunt mă lepăd eu!ROMEO
Să mai ascult, ori să vorbesc?JULIETA
Dusman
Mi-e numele tău numai! Tu rămâi
Același, chiar de n-ai fi Montague!
Ce-i Montague? – Nu-i mână, nu-i picior,
Nu-i braț, nu-i față, nici o altă parte.
Un nume ce-i? – Un trandafir, oricum
Îi spui, tot asa-si imparte mireasma dulce !
Așa, Romeo, de nu-i spun Romeo
Nu pierde din desăvârșirea lui
Nimic… O, neagă-ți numele, Romeo!
Și-n schimbul unui nume care n-are
Nimic cu tine-a face, – ia-mă toată!ROMEO
Fac tot ce-mi spui: zi-mi doar «iubite» deci!
Primind așa botezul nou, ți-o jur
Că nu mai vreau să fiu Romeo-n veci!JULIETA
O, cine ești, tu, ce-adumbrit de noapte,
Pătrunzi în taina mea?ROMEO
Eu, după nume,
Nu știu și nu-ți pot spune cine sunt.
Și numele, fiindcă ți-e dusman,
O, scumpă sfântă, mi-e urât și mie.
Să-l am în scris l-aș rupe in bucati!…JULIETA
Nici o sută
De vorbe n-a sorbit urechea mea
Din gura ta, dar vocea-i mi-i știută
Nu ești Romeo, tu, un Montague?ROMEO
Nici unul nu-s , nici altul de nu-ți place.JULIETA
Dar pentru ce și cum veniși încoace?
E zidu-nalt, greu de sărit, și locul
E moarte – o, gândește cine ești –
De te-ar zări vreunul dintre-ai mei!ROMEO
Aripile iubirii mă-nălțară.
Nu-i zid să poată stânjeni iubirea.
Iubirea-ncearcă tot ce iartă firea
Iubirii… și de-aceea nu mă tem
De toți ai tăi!JULIETA
Dar dacă te-or zări,
Vai, te-or ucide!ROMEO
Ochii tăi frumoși
Sunt pentru mine mai primejdioși
Ca douăzeci de spade de-ale lor.
Privește blând: privirea ta blajină
Mă apără de ura lor haină!JULIETA
N-aș vrea cu nici un preț să fii văzut.ROMEO
De ei m-ascunde noaptea-n negru-i scut.
De nu ți-s drag, mai bine să mă vadă:
Sunt mai voios să mor străpuns de spadă
Decât să mai trăiesc urât de tine!JULIETA
Dar drumul către locu-acesta cine
Ți-l arătă?ROMEO
Iubirea care-ntâi
M-a pus să cercetez. Ea-mi dete sfaturi,
Eu ochii mei i-am dat… Nu sunt pilot,
Dar dac-ai fi liman departe-n zare,
Scăldat de cea mai depărtată mare,
Tot aș porni spre tine-n pribegie…JULIETA
Tu știi că noaptea-mi adumbrește fața,
Altcum mi s-ar zări-n obraji roșeața
De tot ce m-auziși spunând-nainte.
O, ce n-aș da să pot să fiu cuminte,
Să neg ce-am spus. Dar n-am ce face! Spune,
Tu mă iubești? Știu că vei zice: da!
Și eu te cred. Dar dacă-mi juri, tu poate
Îți calci cuvântul și așa se zice
Că Joe[10] râde de amanți sperjuri.
Frumosul meu Romeo, de ți-s dragă,
O, spune-mi-o cu inima întreagă,
Și de socoți c-am fost prea lesne-nvinsă,
M-oi arăta ursuză, neîndurată,
Voi zice nu, ca tu să-ți dai silința
Să mă câștigi. Altmiteri niciodată!
Frumosul meu Romeo-s prea duioasă
Și poți să crezi de-aceea că-s ușoară,
Dar crede-mă că sunt mai credincioasă
Decât acelea care știu să pară
Mironosițe. Poate că și eu,
O recunosc, mă prefăceam străină,
Dar, tu ai fost jos, în grădină,
Și pân’ să prind de veste, m-ai surprins
Când izbucnea iubirea-mi mai aprins.
Deci iartă. Nu-mi lua acea pornire
Drept un ușor capriciu de iubire,
Trădat astfel de noaptea-ntunecată…ROMEO
Copilă, jur pe sfânta lună care
Chenar de-argint pe vârf de pomi brodează…JULIETA
O, nu-mi jura pe luna-nșelătoare,
Ce-și schimbă discu-n fiecare lună,
Nu vreau să fii și tu din cei ce mint…ROMEO
Pe ce să jur?JULIETA
Nu jura deloc!
Sau jură-mi doar pe nobilul tău suflet
Pe sfântul idol din altarul meu,
Și te voi crede…ROMEO
O, dacă iubirea…JULIETA
Las’, nu jura! Oricâtă-i fericirea
Pe care-o simt acuma lângă tine,
Dar legământul astei nopți îmi vine
Prea iute, nu știu cum, prea fără veste,
Prea ca un fulger care nu mai este
Pân’ ce zice: fulgeră! – O, du-te dar,
Dulcele meu! Și-a verii adiere
Învoaltă[11] floare tacă din bobocul
Iubirii noastre pân’ la revedere!
Somn dulce! Noapte bună! Și coboare
În sânul tău o pace-așa de dulce
Ca și sânul Julietei care
Se duce, obosită, să se culce…ROMEO
Ah, tu mă lași așa nemângâiat?JULIETA
Ce mângâiere-mi ceri tu-n astă noapte?ROMEO
Dă-mi jurământul tău în schimb pe-al meu.JULIETA
Eu ți l-am dat, -nainte de-a mi-l cere…
Și tot aș vrea să am și ți-l dau încă!ROMEO
Vrei să-l oprești? De ce, odorul meu?JULIETA
Ca să ți-l dau într-una înapoi!
Și totuși nu doresc decât ce am.
Ca marea nesfârșită-i bunătatea-mi
Și dragostea-mi ca marea-i de adâncă.
Din ce tot dărui, tot mai mult am încă,
Și-amândouă-s fără de hotare…
Aud un zgomot… Plec, rămâi cu bine,
Iubitul meu…(Se aude vocea doicii: «Domnișoară!»)
Îndată, doică… Viu…
O, mândre Montague, fii credincios!
Așteaptă-mă… Viu într-o clipă iarăși… (Iese)ROMEO
O, sfântă noapte! Mult mi-e teamă
Că tot e doar un vis, fiindcă-i noapte…
Prea dulce e să poată fi aievea!JULIETA (Apare din nou)
Romeo, un cuvânt și noapte bună!
De ți-e cinstit amorul tău și vrea
Căsătorie, dă-mi atunci de știre
Prin cineva pe care-l voi trimite
La tine mâine, ca să afle: Unde
Și când vrei tu să ne serbăm logodna?
Stăpân mi-ești, te urmez în lumea-ntreagă…(Același glas: «Domnișoară!»)
Viu, viu acum… Dar dacă n-ai gând bun
Te rog…(Același glas înăuntru)
O clipă… viu… Să nu mai stărui
Și lasă-mă durerii să mă dărui
Pân’ ce-oi muri… Trimit la tine-n zori…ROMEO
Pe partea mea din ceruri…JULIETA (Apare iar la fereastră)
Noapte bună
De mii de ori! (Iese)ROMEO
De mii de ori mai rea,
De nu mă luminează raza ta!
Iubitul spre iubita lui aleargă
Cum fuge leneșul școlar de carte,
Cum el spre școală nu dă zor să meargă,
Tot astfel greu iubitul se desparte.JULIETA
Romeo! Sss… Glas de șoimar să am,
Să pot momi un șoim așa de mândru!
Robia-i răgușită, nu cutează
Să strige tare, căci ar sparge bolta
Ecoului, și poate că i-ar face
Mai răgușit sonoru-i glas de aer,
Decât al meu de când tot spun: Romeo!ROMEO
E viața mea ce m-ar striga pe nume!
Ce argintiu de dulce sună glasul
Iubirii, noaptea, în auzul celui
Ce-ascultă dulcea-i muzică…JULIETA
Romeo!ROMEO
Iubito!JULIETA
Mâine dimineață, spune,
La cât trimit?ROMEO
La nouă.JULIETA
Pân-atunci
Sunt douăzeci de ani! Dar nu mai știu
De ce te rechemai…ROMEO
Mă las dar
Să stau aici până-ți aduci aminte…JULIETA
Spre-a te vedea, aș vrea să uit într-una
Gândind ce dulce e să-mi fii aproape…ROMEO
Ca tu să uiți mereu, aș tot rămâne,
Uitând de am alt adăpost pe lume…JULIETA
E-aproape zi; să pleci acum aș vrea,
Dar nu mai mult ca fata ce se joacă
Lăsând din mâini să-i zboare cănărașul –
Sărmanul rob în laț – și-apoi l-atrage
Di nou spre ea, cu firul de mătasă,
Fiindu-i drag, dar și fiind geloasă
De libertatea lui…ROMEO
De-aș fi canarul!JULIETA
Ah, dac-ai fi iubite! Dar atunci
Iubirea mea ar fi așa nebună,
Că poate te-aș ucide. Noapte bună!
O, despărțire! O, griji dulci și-amare!
Dar fug de-acuma, că aș fi în stare
Să-ți strig mereu, mereu, de mii de ori,
Tot «noapte bună» într-una până-n zori.(Iese)ROMEO
Coboare-se pe ochii-ți somnul blând
Și dulcea pace-n inimă și-n gând.
De ce nu sunt eu somnul s-odihnesc
Alăturea de chipu-ți îngeresc!
Merg să-mi spun fericirea, să-l implor
Pe bunul pustnic să-mi dea ajutor.(Iese)
SCENA A III-A[modifică]
CHILIA FRATELUI LORENZOINTRĂ FRATELE LORENZO CU UN COȘ ÎN MÂNĂLORENZO
Ursuzei nopții îi râd în față zorii
Împestrițând cu dungi de raze norii
La răsărit. Greoiul întuneric
S-abate încet, ca un bețiv, din calea
Zoritei roți de foc a lui Titan.
Dar până ce al soarelui feeric
Ochi arzător din neguri scoate valea,
Înveselind văzduhul diafan,
Eu trebuie cu ierburi veninoase
Și flori ce poartă sucuri prețioase
Să-mi umplu coșulețul cu nuiele,
Că-s însușiri alese-n toate-acele.
Țărâna-i mama firii și sicriul,
Ea face din ce-i mort să nască viul,
Și sânul ei îl dă la fiecare,
La toți copiii de-orice soi ce are.
Ce felurite sunt în lume toate!
O, sunt puteri de viață minunate
În ierburi, în copaci, în piatră chiar!
Din toate câte din pământ răsar
Nimic nu-i rău, să n-aibă parte bună,
Ci-n rău ce-i bun adesea se răzbună,
Când e-abătută calea lui cea dreaptă.
Virtutea chiar se poate face viciu
Și viciul poate-a se-nălța prin faptă.
E și balsam de leac într-un caliciu
Gingaș de floare dar e și otravă;
Când o miroși, mireasma e suavă,
Dar când o guști, inima nu-ți mai bate.
În om, ca și în plantă și în toate,
Sunt doi stăpâni mereu în dușmănie:
E bunul har, e crunta lăcomie.
Și când spre cel mai rău înclină sorții
Atuncea vine și-nghite-al morții
Balaur…ROMEO
Bună-dimineața, tată!LORENZO
Benedicite[12].Ce dulce glas
Îmi dă voios binețe la un ceas
Așa devreme? Tânărul meu fiu,
De te-ai scula așa de timpuriu
Se cheamă că ți-e creierul aprins;
Eu sunt bătrân, cu grijile deprins,
Și grijile țin ochiul treaz: dar când
Ești tânăr, sănătos, lipsit de gând,
Atunci de aur ți-este pururi somnul.
De-aceea aș putea să jur că domnul
Romeo e trezit de vreo mâhnire.
Chiar de mă-nșel nu-i mare osebire,
Un lucru tot rămâne-adevărat:
Romeo-al meu n-a fost azi noapte-n pat.ROMEO
N-am fost; dar și mai dulce-mi fu hodina.LORENZO
Rău, fiule! Ai fost la Rozalina?ROMEO
La Rozalina, tată? S-a sfârșit
Cu numele și chinul ăstui nume!LORENZO
Dar unde-ai fost atunci? Pe altă lume?ROMEO
Nici nu-i nevoie să mă-ntrebi, că-ți spun:
Am fost aseară la ospăț în casa
Dușmanului, și m-a rănit frumoasa
Pe care am rănit-o. Tată – vin’ deci
Să-ți cerem sfântul leac și să ne vindeci.
Vezi, sfinte-acum, ce bun creștin sunt eu,
Mă rog acum pentru dușmanul meu?LORENZO
Vorbește pe-nțeles și răspicat,
Căci la o spovedanie-n doi peri
La fel și dezlegarea-i, ce o ceri.ROMEO
Atunci, ascultă-mă: ți-o spun curat
Că sunt înamorat nebun de fata
Lui Capulet, – și prea frumoasa fată
De-asemeni e de mine-namorată.
Suntem deci una și rămâne doar
Să fim uniți de preot la altar.
Cum, unde, când ne-am cunoscut și cum
Ne-am logodit, ți-oi povestit pe drum,
Dar te implor chiar azi să ne cununi.LORENZO
Pe San Francisco! Tu grăiești minuni!
Dar Rozalina?… Tinerii, se pare,
Că nu iubesc decât din ochi. Ce-amare
Șiroaie-au curs pe fața ta slăbită,
Și-n lacrimi câtă sare risipită,
Spre a săra iubirea-ți nesărată!
De jalea-ți încă-nnegurată
Și plânsul tău îmi vâjâie-n urechi
Pe-obraji porți urma lacrimilor vechi:
O, dac-ai plâns și-ai suferit vreodată
A fost de dragul Rozalinei numa’…
Și te-ai schimbat, n-o mai iubești acuma!ROMEO
Adesea mă dojeneai pentru-nclinarea
Ce-aveam spre ea.LORENZO
Ba nu, ci pentru marea
Ta nebunie, dragul meu!ROMEO
Ziceai:
Îngroapă-ți dragostea!LORENZO
Dar nu să ai
O alta-n schimb.ROMEO
Te rog nu mă certa,
Aceea care-mi este acuma dragă
Mi-a dat și ea iubirea ei întreagă,
Cealaltă nu era deloc așa.LORENZO
Firește, căci îți pricepuse firea,
O vorbă goală doar ți-era iubirea.
Dar cred că pot să-ți vin în ajutor,
Căci, poate, prin această legătură,
A celor două neamuri vechea ură
Se va topi în noul tău amor.ROMEO
Să mergem, sunt așa zorit.LORENZO
Ușor
Și-nțeleptește, tânăr visător!
Nu e cuminte-așa s-o iei cu zorul,
Că poți prea lesne să-ți scrântești piciorul. (Iese)
SCENA A IV-A[modifică]
O STRADĂ – BENVOLIO ȘI MERCUTIOMERCUTIO
Dar unde naiba poate fi Romeo?
N-a fost azi noapte-acasă?BENVOLIO
Pajul lui
Mi-a spus că n-a dormit azi noapte-acasă.MERCUTIO
Ah, Rozalina-aceea năzuroasă
L-a scos din minți; ea-i va răpune capul.BENVOLIO
Am mai aflat că Tybalt la trimis
Acasă o scrisoare lui RomeoMERCUTIO
O provocare fără doar și poate!BENVOLIO
Cred că Romeo are să-i răspundă.MERCUTIO
La o scrisoare poate să-i răspundă
Oricine, dacă a-nvățat să scrie.BENVOLIO
Vroiam să spun că ea va ști s-arate aceluia care-i scrie că are curaj când îl provoacă.MERCUTIO
Ah, bietul Romeo! e ca și mort: străpuns de ochiul negru al unei fetișcane bălăioare, îi ăuie-n urechi un cântecel de inimă-albastră, și discul inimii lui e despicat în două de săgeata orbului arcaș. Ăsta e om să țină piept lui Tybalt?BENOLIO
Ei, și cine-i Tybalt?MERCUTIO
O, nu-i un făt frumos, fără îndoială. Dar e un tartor[13] al formelor! El se bate, cum ai cânta tu de pe note o romanță, cu tact și cu măsură. Își calculează frazele: una, două și-a treia-n pieptul tău! E capabil să decapiteze și-un bumb de mătase! Un spadasin! Un Spadasin! Un duelgiu di primo cartello[14]! Ah, divinul lor «passado» și «Punto reverso» și «hay»[15]-urile lor.BENVOLIO
Ce-i asta?MERCUTIO
Ducă-se la pustia cu ifosele lor caraghioase! I-auzi numai «o foarte fină lamă! Un om foarte bine! O putană foarte bine![16]» Nu e un blestem, o strămoși! Ca să se pripășească pe la noi acest soi de gângănii străine, acești traficanți de modă, acești «pardonnez-moi» care nu catadicesc să mai șadă pe-o laviță veche! Oh «bons-bons»-urile lor!(Intră Romeo)BENVOLIO
Uite-l pe Romeo!MERCUTIO
Fără icre, ca o scrumbie uscată. O carne, carne omenească cum te-ai batogit! Acuma a căzut în doaga lui Petrarca. Laura pe lângă iubita lui era doar o biată jupâneasă – cu toate că avea un adorator care cel puțin se pricepea s-o cânte -; Didona, o dreanță; Cleopatra, o țigancă; Hero și Helena, niște vrăjitoare și cutre; Thisbe, avea ea ochi albaștri frumoși, nu-i vorbă, dar n-are a face… Signor Romeo, bonjur! Vezi că te salut franțuzește, după cum ți-s nădragii! Nea-i rămas dator azi noapte!ROMEO
Bună-dimineața, prieteni! De ce v-am rămas dator?MERCUTIO
Pentru că ai fugit hoțește. Nu pricepi?ROMEO
Iartă-mă, bunule Mercutio. Aveam ceva important, și în asemenea caz ți se iartă dacă treci peste unele îndatoriri.MERCUTIO
Ei, nu-i mai bine așa, decât să scâncești de dragoste? Acum mai vii de-acasă. Acum ești Romeo! Acum ești ceea ce ești, prin artă și natură! Căci amorul ăsta care aiurează este din fire un mare nebun, care aleargă cu limba scoasă de colo până colo, până ce cade cu jucăria lui în groapă.BENVOLIO
Oprește! Oprește!MERCUTIO
Vrei așadar, s-o iau de la coadă?BENVOLIO
Altmiteri ai fi lungit prea mult povestea.MERCUTIO
O, te înșeli, aș fi scurtat-o, căci ajunsesem cu povestea mea la fund și n-aveam de gând să merg mai departe.ROMEO
Ia uitați-vă ce alai măreț!(Intră doica cu Petre)MERCUTIO
O pânză! O pânză de corabie!BENVOLIO
Ba două: o fustă și-un surtuc.DOICA
Petre!PETRE
Poftim?DOICA
Avantaiul meu, Petre!MERCUTIO
Dă-i-l, Petre dragă, să-și ascundă obrazul. Evantaiul ei e mult mai drăguț ca obrazul dumneaei.DOICA
Bună dimineața, signorii mei!MERCUTIO
Bună seara, bună seara, frumoasă matroană!DOICA
De ce bună sera, mă rog dumneavoastră?MERCUTIO
Pentru că uite, craiul de arătător de la ceas e pironit drept în dricul amiezei.DOICA
Rușine! Ce fel de om e ăsta?ROMEO
Un on pe care Dumnezue l-a trimis pe lumea asta, ca el să se ducă pe cealaltă.DOICA
Sfântă să-ți fie vorba, signore! Duce-s-ar! Dar nu vă fie cu supărare, signori, care poate să-mi spună unde găsesc eu pe tânărul Romeo?ROMEO
Pot eu să-ți spun: numai că tânărul Romeo e mai bătrân acum când l-ai găsit, de cum era pe când îl căutai. Eu sunt acel tânăr care poartă numele acesta, pentru că n-am găsit unul mai rău.DOICA
Bine zis!MERCUTIO
Așa? Ce e mai rău e bine? N-am ce zice! E frumos, frumos!DOICA
Dacă ești dumneata Romeo, signore, aș vrea să-ți spun ceva la o parte.BENVOLIO
Să știi că-i de-o întâlnire pe deseară.MERCUTIO
O țață! O țățică! Hoiho!BENVOLIO
Dar ce-ai găsit?MERCUTIO
Nu un vânat, domnule; poate doar un iepure copt într-o plăcintă proastă de post, ceva învechit și putrezit înainte de a-l mânca.(Cântă)
Vânatul dacă-i învechit,
Vânatul dacă-i frăgezit,
E-o bună bucățică-n post;
Dar dacă putrezit a fost
Mai înainte de-a mânca,
Atunci e o mâncare rea.
Romeo, mergi acasă la masă? Venim și noi.ROMEO
Vin și eu numaidecât.MERCUTIO
Rămâi sănătoasă, frumoasă babă! (Cântă) Rămâi sănătoasă, o frumoasă, frumoaso, frumoaso!(Benvolio și Mercutio pleacă)DOICA
Spune-mi, rogu-te, signore, cine-i obraznicul ăla negustor de glume proaste?ROMEO
Unul căruia îi place să se asculte pe sine, și care spune într-o minută mai multe decât poate face într-o lună.DOICA
Apoi dacă are ceva să spună în ce mă privește pe mine, am să-i arăt eu lui, de-ar fi măcar încă odată pe atâta de grozav pe cât este el și alți douăzeci de găgăuți ca el, și dacă eu nu pot, – au să poată alții! Auzi, ticălosul! Că doară eu nu-s d-alea cum mă crede el, eu nu-s de teapa lui! (Întorcându-se către Petre) Și tu ce păzești acolo, de lași orice nespălat să facă haz pe socoteala mea?PETRE
N-am văzut pe nimeni să facă haz de dumneata; că, zău, numaidecât trăgeam spada, să mă crezi! Sunt gata să mă bat cu oricare, unde-i o pricină dreaptă; și când e de partea mea dreptatea!DOICA
Uf, Dumnezeu să mă ierte, dar tremură carnea pe mine de supărată ce sunt! Auzi, nemernicul! Fii așa de bun, signore, și ia aminte la ce vreau să spun. Și cum îți spuneam: tânăra mea stăpână mi-a poruncit să te caut. Acum ce mi-a poruncit șă-ți spun, păstrez pentru mine, dar mai întâi vreau să-ți spun una și bună, că dacă vrei s-o porți de nas, ca să spun așa, ar fi o purtare rea din partea dumitale, ca să spun așa. Ca să vezi dumneata, domnișoara e tinerică: și prin urmare, dacă umbli cu șoseli și cu momeli, asta nu șade frumos față de o domnișoară, ba e chiar urât de tot.ROMEO
Doică, să spui stăpânei tale c-o conjur…DOICA
O, drăguțul de el! Firește, neapărat, am să i-o spun. Doamne, cum are să te bucure!ROMEO
Dar ce vrei să-i spui, doică dragă? Tu nu m-ascuți.DOICA
Am să-i spun că o conjuri; – o vorbă care, mi se pare, că nu poate ieși decât din gura unui prinț.ROMEO
Să-i spui să afle-un mijloc ca să vie
Azi dup-amiază să se spovedească.
În chilioara fratelui Lorenzo
Va fi și spovedania și nunta…
Acesta pentru osteneala ta.DOICA
Signore, nu! Nu iau nici o lețcaie!ROMEO
Hai, ia, te rog eu, trebuie să iei!DOICA
Azi după-amiază? Vine. Zău că vine!ROMEO
Tu stai și-așteaptă-n dosul mănăstirii:
Acolo, peste-un ceas ți-aduce pajul
O scară împletită din frânghie,
Ce-o să mă urce pe furiș, la noapte,
Pe cel mai-nalt catarg al fericirii.
Mergi sănătoasă și păstrează taina,
Și n-o să-ți pară rău de osteneală.
Mergi sănătoasă, doică, și să spui
Stăpânei tale-o caldă salutare.DOICA
Domnul să te ție! Încă ceva:
Ascultă domnule!ROMEO
Ce-i doică dragă?DOICA
E om de treabă pajul dumitale?
Știi vorba veche că: doi pot să tacă
Când unul dintre ei din lume pleacă!ROMEO
O, e un copil cu inima de aur!DOICA
Prea bine, signore. Doamna mea e cea mai drăgălașă păpușică de pe lume… O, Doamne sfinte, când era numai de-o șchioapă… O, dar e un tânăr signor de-i zice Paris și i se scurg ochii, nu altceva, după dumneaei; dar ea, micuța, e mai bucuroasă să vadă un broscoi, da, un broscoi! Câteodată o necăjesc și-i spun: «Tot Paris e mai drăguț», – dar ce să crezi, signore, n-apuc să-i spun una ca asta și se face galbenă ca turta de ceară. Romeo și rozmarin nu-ncep cu aceeași slovă?ROMEO
Ba da. Amândoi cu R. Ei, și-apoi?DOICA
Oh, vrei să râzi de mine, mucalitule! R! Parcă mârâie un câine. Nu, lasă că știu eu bine că începe cu altă slovă, – și are ea o vorbă frumoasă de tot, cu Romeo și Rozmarin, ți-ar fi mai mare dragul s-o asculți.ROMEO
Să spui stăpânei tale că mă gândesc la ea. (Iese)DOICA
O, negreșit, de mii de ori… Hai, Petre!PETRE
Poftim?DOICA
Petre, ține evantaiul și treci înainte. (Ies).
SCENA A V-A[modifică]
GRĂDINA LUI CAPULETJULIETA
Nouă bătu când am trimis pe doică.
Spunea că vine peste-o jumătate
De ceas! Ori poate nu l-o fi găsit?
Nu, dar e șchioapă… Crainici ai iubirii
Ar trebui să fie gândurile,
Căci gândurile sunt mai sprinteioare
Ca razele de soare care-alungă
De pe coline-ntunecate noaptea.
Nu-i ca și vântu-naripat Amorul
Și nu îi poartă oare căruciorul
Mici porumbițe cu-aripe ușoare?
Acuma-i, iată, soarele-a chindie
Și de la nouă pân’ acum, trei ore
Lungi au trecut, și ea tot să nu vie!
O, de-ar avea o inimă și-ntrânsa
Un sânge tânăr, ar zbura ca glonțul,
Și-un glonț s-ar duce și-ar veni-napoi!
Bătrânii parcă n-au viață-n ei,
Trândavi și-nceți, ca porumbu-s reci și grei.(Intră doica și Petre)
O, Doamne! Iat-o. Doică, l-ai găsit?
Ce-aduci? Zi servitorului să plece.DOICA
Așteaptă-mă la ușă, Petre! (Petre iese).JULIETA
Ei,
Măicuțo? Doamne! Dar de ce te uiți
Așa urât? O, chiar de-i tristă vestea
Tu spune-o vesel, iar de este bună
Nu mi-o strica c-o mutră-așa de acră!DOICA
Of, nu mai pot! Așteaptă să răsuflu…
Ce-am alergat!… Mă dor oasele toate!JULIETA
Ți-aș da pe ale mele-n schimb pe vestea
Ce mi-o aduci! O, spune-o, doică dragă!
O, spune-o doică, dragă doică!DOICA
Doamne!
Ce zor! Nu poți să mai aștepți defel?
Vezi bine doar că nu mai am răsuflet?JULIETA
Cum n-ai răsuflet când găsești răsuflet
Să-mi spui mereu că nu mai ai răsuflet?
De când tot spui de ce nu poți să-mi spui,
Puteai să-mi fi și spus răspunsul lui!
Răspunde: cum ți-e vestea? Bună? Rea?…
Atât, și celelalte mai urmă.
Dar spune-odată, spune, vai, și-mi curmă
Neliniștea…DOICA
Ei, rău ai nimerit-o!
Ce te pricepi tu la bărbați! Romeo?
O fi, nu-i vorbă, mai frumos la chip,
La pulpe și la mâini și la picioare
Ca ceilalți toți, deși nu se cuvine
Să mai vorbim de astea, însă totuși
Oricum ar fi, e fără asemănare;
Curtenilor nu prea îi este felul,
Dar aș putea să jur că-i blând ca mielul!
Hai, fata mea, la Dumnezeu te-nchină!
Ia spune, ai mâncat azi la amiază?JULIETA
Nu, nu! dar asta nu mă-nteresează,
Ce-a zis el de logodnă? Scurt: ce-a zis?DOICA
Vai, cum mă doare capul! Capul meu!
Zvâcnește, parcă stă să mi se spargă!
Aici mă ține-un junghi! Spinarea mea!
Cum te înduri să mă tot porți pe drumuri!
Din asta poate mi s-o trage moartea…JULIETA
Îmi pare foarte rău că nu ți-e bine
Dar, doică dragă, spune-mi: Ce-a zis el?DOICA
Romeo spune… ca un gentilom
Cinstit, drăguț, bun, foarte cumsecade…
Dar unde-i maică-ta?JULIETA
Unde e mama?
Ei, înăuntru! Unde vrei să fie?
Dar ce-alandala-i vorba ta: Romeo
Un gentilom… Unde-i maică-ta?DOICA
Te-ai supărat, hai! Maica ta, Hristoase!
Poftim! Frumos îți stă! Asta-i pesemne,
Leac pentru junghul ce mă ține-n spate.
Mergi singurică, draga mea, de-acum
Când vei avea să mai trimiți o vorbă!JULIETA
Ei, las-o! – Spune: Ce ți-a spus Romeo?…DOICA
Ai voie azi să mergi la spovedanie?JULIETA
Da.DOICA
Du-te atunci la fratele Lorenzo.
Te-așteaptă acolo-un mire ca să facă
Din tine o mireasă. Ia te uită
Cum i se urcă sângele-n obraji!
Și mai târziu i-or arde ca pojarul.
Mergi dar, și eu mă duc să caut scara,
Pe care se va cățăra tâlharul
La noapte, sus, în cuibul păsăricii…
Eu-s vita de povară, mă trudesc
De dragul vostru numai, ziua-ntreagă.
Dar tu la noapte ai să porți povara…
Merg să mănânc. Tu mergi la mănăstire,
Cât mai în grabă.JULIETA
Da, dădacă dragă!
Mă duc, alerg, zbor către fericire!(Ies)
SCENA A VI-A[modifică]
CHILIA FRATELUI LORENZOINTRĂ FRATELE LORENZO ȘI ROMEOLORENZO
Reverse-și Domnul harul său ceresc
Asupra-acestor mâini ce le unesc,
Ca nici o grijă-n zilele ce vin
Să nu ne musrtre cugetul…ROMEO
Amin!
Dar griji oricâte pot de-acum să vină
Nu cuvârșesc plăcerea cea divină
Când știu că Julieta e a mea!
Așează mâna ei în mâna mea,
Unește-le, prin binecuvântare,
Și moartea poate-apoi să mă sugrume,
Căci mi-am trăit norocul meu pe lume!LORENZO
Asemeni patimi oarbe n-au norocul
Să țină mult: ca pulberea și focul
Se mistuie-n întâia sărutare!
Cât e de dulce mierea, tot dezgustă
Pe-acela ce prea multă miere gustă,
De-aceea nu fii lacom, nici prea dornic:
Atunci numai norocul e statornic.
Târziu acel ce-i prea grăbit s-alerge
Ajunge, ca și-acel ce prea-ncet merge.(Intră Julieta)
Provește-o! Piciorușele-i ușoare
Nu lasă nici o umbră pe cărare.
Cei ce iubesc pot să călătorească
Pe funigei ale căror fire
Plutesc în aeru-ncropit de vară,
Și tot nu cad – așa e de ușoară
Deșertăciunea ce-o numim iubire!JULIETA
Bună seara, bunul meu duhovnic.LORENZO
Romeo-ți mulțumește, fiica mea,
Pentru-amândoi.JULIETA
Îți mulțumesc și eu,
Căci astfel mulțumirea-i în zadar.ROMEO
Ah, Julieto, de-a-ntrecut măsura
Și bucuria ta, și dacă știi
Mai bine decât mine s-o descrii,
Atunci îmbălsămează tu cu gura
Văzduhul tot, și vocea ta sonoră
Să cânte-atunci visata fericire
Ce ne-o îmbie-această scumpă oră!JULIETA
Simțirea mai bogată ca vorbirea,
Mai mândră-i de cuprins, ca de podoabă-i!
Doar cerșetorii pot să-și spună-averea;
Dar dragostea mea plină de credință
E-așa de mare-ncât nu-i cu putință
Să-i socotești măcar pe jumătate
Comorile…LORENZO
Veniți, veniți cu mine,
Să facem slujba-așa cum se cuvine.
Nu pot să vă îngădui singurei
Cât timp nu face, prin cuvântul ei,
Biserica din voi un trup și-un suflet!(Ies)
ACTUL III[modifică]
SCENA I[modifică]
O PIAȚĂ PUBLICĂMERCUTIO, BENVOLIO, UN PAJ ȘI SERVITORIBENVOLIO
Prietene, hai să plecăm acasă.
E-o zi fierbinte, sunt dușmani pe stradă,
De-i întâlnim, se face sigur sfadă:
Pe-arșiță fierbe sângele nebun.MERCUTIO
Apoi și tu-mi ești unul din aceia care, cum trece pragul unei cârciumi, bate cu spada-n masă și strigă: «Dea Domnul să n-am nevoie de tine!» și-apoi, cum i s-a urcat la cap al doilea pahar, scoate spada la cârciumar fără să fie deloc nevoie, firește.BENVOLIO
Sunt eu unul de-aceia?MERCUTIO
Da, da. Ești un turbat de n-ai pereche în toată Italia, tot așa de pornit spre turbare, ca și de turbat în pornirile tale!BENVOLIO
Ei, și mai ce?MERCUTIO
Zău, dacă ar mai fi unul ca tine, în curând n-am mai avea nici unul, pentru că v-ați ucide unul pe altul. Măi, tu ești în stare să te sfădești cu cineva pentru că are în barbă un fir mai mult sau mai puțin ca tine. Te cerți cu altul care vinde castane, fiindcă ai ochi castanii. Ce alt ochi ar putea să găsească asemenea pricini! Capul tău ți-e așa de plin de gâlceavă, ca oul de gălbenuș, și nu o dată ai umblat cu el spart din pricina certurilor tale. Te-ai legat de unul care a tușit pe stradă, pentru că ți-a deșteptat câinele care dormea la soare. N-ai avut bucluc deunăzi cu un croitor pentru că pusese înainte de Paști un laibăr nou? Cu altul pentru că-și legase ghetele noi cu șireturi vechi? Și totuși vii să mă dăscălești asupra firii mele certărețe!BENVOLIO
Da, dacă aș fi așa de zurbagiu ca tine, cred că nu mi-ar da nimeni nici cinci sferturi de ceas pe moșia vieții mele!MERCUTIO
Moșia vieții? Ce prostie!(Intră Tybalt și alți câțiva)BENVOLIO
Pe capul meu, iată, vin Capuleții!MERCUTIO
Și pe călcâiul meu, n-am zor de ei!TYBALT
Urmați-mă de-aproape… Bună-seara, signori! O vorbă cu unul din voi!MERCUTIO
Numai o vorbă cu unul din noi? Fii mai darnic: adaugă la vorbă și-o lovitură!TYBALT
Sunt gata chiar s-o fac, de-mi dai prilejul!MERCUTIO
N-ai putea să ți-l iei singur, fără să ți-l dăm?TYBALT
Mercutio, ții hangul lui Romeo…MERCUTIO
Hangul? De ce? Suntem noi lăutari? Dacă ții cu orice preț să fim lăutari, apoi îți vor asurzi urechile numai cu note discordante! Iată arcușul meu; așteaptă, ai să vezi cum o să te facă să joci. Mii de draci! Hangul!BENVOLIO
Suntem în piața publică aici,
Ori căutați un loc mai liniștit;
De nu, deliberați cu sânge rece.
Sau să plecăm. Aci-s mulți gură-cască.MERCUTIO
De-aceea au ei gură: ca s-o caște.
Nu, nu mă mișc de dragul nimănuia!(Intră Romeo)TYBALT
Signore, mergi în pace, iată-mi omul!MERCUTIO
M-aș spânzura de ți-ar purta livreaua!
Ieși pe teren și el te va urma:
Acolo poate fi el omul tău!TYBALT
Iubirea care ți-o nutresc, Romeo,
Mă face doar să-ți spun: Ești un nemernic!ROMEO
Pricina ce mă face să-mi fii drag
Îmi stâmpără mânia cuvenită
Slalutului tău, Tybalt. Nu-s nemernic.
Rămâi cu bine. Tu nu mă cunoști.TYBALT
Ocara ce-mi făcuși n-o speli, băiete,
Doar cu atât. Întoarce-te. În gardă!ROMEO
Dar nu te-am pcârât deloc, ți-o jur.
Mi-ești drag mai mult decât ai bănui,
Deci până ce vei ști tot ce mă face
Să-ți fiu prieten, bune Capulet –
Un nume scump azi mie – mergi în pace!MERCUTIO
Nu pot răbda atâta umilire!
Alla stoccata[17] va să biruiască. (Trage spada)
Hei, șoricare Tybalt, nu poftești?TYBALT
Dar ce poftești tu, câine, de la mine?MERCUTIO
Nimic, bunule prinț al pisicilor, nimic decât una din cele nouă vieți ale dumitale, pe care vreau să ți-o storc, și, după cum mă vei trata, șă ți le tărbăcesc și pe celelalte opt ce-ți mai rămân. Haide, trage spada de urechi afară, dacă nu vrei să ți le tai pe ale tale cu spada mea.TYBALT
Sunt la plăcerea dumitale! (Trage spada)ROMEO
Mercutio, întoarce-ți spada-n teacă.MERCUTIO
Signore, știi acel faimos passado!ROMEO
Aruncă-ți Benvolio, -ntre ei!
Tybalt! Mercutio! Nu vi-i rușine?
Nelegiuire! Ducele-a oprit
Bătăile pe străzile Veronei!
Tybalt! Mercutio! Stați!(Tybalt, pe sub brațul lui Romeo, rănește pe Mercutio și pleacă cu ai săi)MERCUTIO
Vai, sunt rănit!
Ah, ciuma cadă pe-ale voastre case!…
Nu l-am atins? Se duse?BENVOLIO
Ești rănit?MERCUTIO
M-a zgâriat cotoiul! M-a dat gata!
Dar, drace! E de-ajuns… Unde mi-i pajul?
Mișelule, dă fuga, ad-un doftor!(Pajul pleacă)ROMEO
Prietene, n-ai grijă. Rana ta
Nu poate fi așa de gravă.MERCUTIO
Nu, nu e adâncă chiar ca o fântână, nici largă ca o ușă de biserică… dar e destul, ajunge. Întrebați mâini despre mine, și veți găsi că sunt un om foarte tăcut. Am încheiat-o, credeți-mă, cu gluma vieții… Ciuma să vă mănânce casele voastre amândouă! Drace! Auzi, să mă zgârie de moarte, un câine, un chițoran, un guzgan, un cotoi! Un fanfaron, un mișel care miroase a condică de socoteli… Cine dracu te-a vârât între noi? Sub brațul tău am fost rănit, Romeo!ROMEO
Crezusem că fac bine.MERCUTIO
O, du-mă undeva-n vecini, Benvolio!
Altcum leșin… Ciuma să vă mănânce!
Casele voastre au făcut din mine
Ospăț de viermi, am încasat-o bine,
Vai, și pe veci, casele voastre!…(Mercutio iese sprijinit de Benvolio)ROMEO
Vai, tânărul acesta care este
Cu ducele de-aproape înrudit,
Prieten bun al meu, primește moartea
Din vina mea; și numele meu bun
E pângărit de-ocările lui Tybalt,
Lui Tybalt ce de-un ceas e ruda mea.
O, dulce Julieta, ce nevolnic
Făcu din mine frumusețea ta
Și cum mi-a strins în piept orice putere!(Benvolio se întoarce)BENVOLIO
Romeo! mort e vrednicul prieten.
Viteazu-i suflet s-a-nălțat la nori,
Disprețuind pământul prea devreme.ROMEO
Restriștea zilei de-azi plutește-asupra
Acelora ce vin și mai cumplite.(Tybalt se întoarce)BENVOLIO
Se-ntoarce furiosul Tybalt.ROMEO
Teafăr?
Triumfător? Și bunul meu prieten
Ucis. O, zboară către cer, blândețe!
O, du-mă tu, mânie cu-ochi de flăcări!
Ia-ți, Tybalt, înapoi «nemernicule»,
Ce mi l-ai dat, căci sufletul viteaz
Al lui Mercutio plutește încă
Deasupra capetelor noastre și
L-așteaptă doar pe-al tău să-l însoțească:
Ori tu, ori eu, de nu chiar amândoi
Îl vom urma!TYBALT
Nenorocitule!
Tu doar i-ai fost tovarăș și se cade
Tu să-l urmezi.ROMEO
Aceasta hotărască!(Se bat. Tybalt cade)BENVOLIO
Romeo, fugi! Poporul e-narmat.
Tybalt ucis! Nu sta așa pierdut!
Fugi, ducele la moarte te condamnă,
De vei fi prins! Fugi! Fugi!ROMEO
Amar de mine!
Sunt jucăria soartei!BENVOLIO
Ce aștepți?(Romeo plaecă. Vin cetățeni)UN CETĂȚEAN
Hei, încotro fugi mișelul care
Ucise pe Mercutio? Pe unde
A apucat-o ucigașul Tybalt?BENVOLIO
Acolo zace Tybalt!UN CETĂȚEAN
Ne urmează!
În numele principelui Veronei!(Intră ducele cu suită, Motague, Capulet, soțiile lor și alții)DUCELE
Ce s-a făcut, unde-s nelegiuiții
Care-au stârnit iar sfada?BENVOLIO
Nobil duce!
Eu pot să spun mai bine ca oricare
Cum s-a-ntâmplat nenorocita luptă.
Acel ce pe Mercutio-l ucise
E-aici ucis de mâna lui Romeo.CONTESA CAPULET
Tybalt, nepotul meu, nepot de frate!
O, duce! O, nepoate! O, bărbate!
O, frate, sângele tău curge!… Duce,
Fii drept și pentru sângele vărsat
Jertfește sânge Montague!… Nepoate!
Nepoate!DUCELE
Spune tu, Benvolio:
Cine-a stârnit acestă sfadă?BENVOLIO
Tybalt,
Ucis aici de mâna lui Romeo.
Romeo i-a vorbit frumos, rugându-l
Să meargă-n pace și să-și schimbe gândul,
I-a spus chiar și de-nalta-vă poruncă,
Aceasta pe-un ton blând, și stând plecat,
Privind senin, cercând să-mpace sfada;
Dar nu-mblânzi pe Tybalt, ce s-aruncă
Orbiș[18] cu spada-n pieptul lui Mercutio;
Acesta, ațâțat, întoarce spada
Spre a lui Tybalt, înlăturând c-un gest
Plin de dispreț mortala lovitură,
Spre-a i-o trimite înapoi lui Tybalt,
A căruia iuțeală i-o parează.
Romeo strigă tare:«Stați, prieteni!
Opriți-vă!» Și vrând să-i despărțească,
Mai repede ca vorba, brațul lui
Dibaci abate armele fatale.
Sub brațul său nenorocita spadă
A lui Tybalt scrutează scumpa viață
A bravului Mercutio. Tybalt fuge,
Dar iar se-ntoarce la Romeo, care
Acum nutrește dor de răzbunare.
Ca fulgerul se-ncaieră, și până
Să-i fi putut desparte, cade Tybalt,
Romeo-atunci se-ntoarce și fugi;
Pun capul meu zălog, de nu-i așa.CONTESA CAPULET
E înrudit cu Montague și minte;
Se vede-aceasta chiar și din cuvinte.
Vreo douăzeci aici se-ncăierară
Și cel mai vrednic dintre ei să piară?
O, duce, judecă, fii drept: pe Tybalt
Romeo l-a ucis, Romeo moară!DUCELE
Romeo l-a ucis pe Tybalt, care
Ucise pe Mercutio… Dar cine
Acum răscumpăra-va scumpu-i sânge?MONTAGUE
O, nu Romeo, duce! Nu Romeo!
El s-a jertfit pentru Mercutio.
Tybalt era pierdut; Romeo, dacă
Grăbi osânda lui, fu-n drept s-o facă.DUCELE
Deoarece-a grăbit-o, îi impun
Să plece fără preget în surghiun.
Și pentru că m-ating azi și pe mine
Urmările acestei uri haine,
Stârpind chiar un vlăstar al casei mele,
Voi lua măsuri, să resimțiți, prin ele,
Ce mult această pierdere mă doare…
Surd voi rămâne, fără îndurare
La orice lacrimi, orice rugăminte:
Deci nu mai stăruiți de-aici înainte;
Romeo, de nu vrea să-i sune ceasul
Cel de pe urmă, să-și grăbească pasul.
Blândețea, se tratează cu sfială
Pe criminali, e însăși criminală.
SCENA A II-A[modifică]
O CAMERĂ ÎN CASA CAPULET – JULIETAJULIETA
O, galopați, sirepi[19] de foc, spre casa
Lui Phoebus… un cârmaci ca Phaeton
Cu bice v-ar goni către apus
S-aducă grabnic noaptea înnorată.
O, las’ perdeaua, noapte-aducătoare
De dragoste, ca ochii răi s-adoarmă
Și, nevăzut, Romeo, fără larmă,
Să se strecoare-n cuibul fericirii…
Cei ce jertfesc pe-altarele iubirii
Au drept lumină frumusețea lor,
Și noaptea-i place orbului amor,
O, vino, noate tainică, matroană
În haină-ntunecată, -n negru toată,
Și-nvață-mă să pierd un joc prin care
Voi câștiga un preț cu mult mai mare:
În joc sunt doi boboci curați de fată…
Cum se bate viu-n obrazu-mi feciorelnic
Fricosul sânge! – O, acopere-l
În mantia-ți neagră, până ce sfielnic
Întâi, se face îndrăzneț amorul,
Nemaivăzând în dragoste o vină…
O, vino, noapte; tu, Romeo, vino,
Tu, zi în noapte; pe-aripele nopții
Vei odihni mai alb ca fulgi ușori
De nea pe negrul spate al unei ciori!
O, vino, noapte bună, fermecată,
Dă-mi pe Romeo-al meu, și când vreodată
El va muri, tu să faci mii de stele
Din trupul lui, care ar împodobi
Atât de mândru bolta înstelată,
Că lumea-ntreagă s-ar îndrăgosti
De tine, noapte, – și-ngâmfatul soare
N-ar mai afla pe nimeni să-l adoare!
O casă mi-am durat iubirii mele,
Dar n-am avut-o încă; sunt vândută,
Dar nu s-a bucurat de mine nimeni.
Și ah, așa de-ncet îmi trece ziua,
Ca noaptea-ntr-un ajun de sărbătoare
Copilului cu haine noi care
Nu are încă voie să le-mbrace.
Dar vine doica… O, aduce vești
De la Romeo-al meu, și fiecine
Romeo spune, este pentru mine
Un sol ce-aduce glasuri îngerești.(Intră doica cu o scară de frânghie)
Ei, doică? Zi, ce-i nou? Aceasta-i scara
Ce ți-o dădu Romeo?DOICA
Da, e scara!(Aruncă jos scara)JULIETA
Vai! Pentru ce-ți frângi mâinile? Ce ai?DOICA
Amar de noi! E mort, e mort, e mort!
Suntem pierdute, draga mea, pierdute!
O vai! S-a isprăvit! S-a dus! E mort!JULIETA
Ce? Poate cerul fi așa de crud?DOICA
Romeo, poate chiar când cerul nu!
Romeo! Doamne cine-ar fi crezut!
Romeo!JULIETA
Ești un diavol, de mă chinui
Așa? Asemeni chin cumplit ar face
Să yrke pe-osândiții din gheena!
S-a omorât Romeo? Spune! Dacă
E mort, zi: da; de nu, zi: nu! O vorbă
Decide între chin și fericire!DOICA
Cu ochii mei, vai, rana i-am văzut-o
Aici la piept, – la pieptul lui viteaz!
O, bietul trup însângerat, o, bietul
Trup fără viață! Palid, palid, palid.
Cum e cenușa și mânjit de sânge!
Am leșinat când l-am văzut așa.JULIETA
Vai, frânge-te, tu inimă rămasă
Pe drumuri! Ochi, intrați în închisoare,
Lipsiți pe veci de razele de soare!
Prefă-te, humă păcătoasă-n humă!
Nu mai mișca… O, moarte, vino, du-mă
Alături de Romeo, în sicriu!DOICA
O, Tybalt! Tybalt! Bunul meu prieten!
Viteze Tybalt! Mândre gentilom!
De ce am mai trăit să te văd mort?JULIETA
Ce-i vijelia asta care bate
De pretutindeni? E ucis Romeo?
Tybalt e mort? Tybalt, scumpul meu văr?
Romeo, soțul și mai scump? Atunci
Răsune surla zilei de apoi!
Cine-ar trăi, vai, după aceștia doi?DOICA
Tybalt e mort, Romeo surghiunit!
Romeo la ucis și e-n surhiun!JULIETA
O, Doamne! Doamne! Mâna lui Romeo
Făcu să curgă sângele…DOICA
Așa!
Amar de noi! Ea l-a vărsat, – ea, ea!JULIETA
O inimă de șarpe-n ochi de floare?
A stat vreun zmeu într-un palat mai falnic?
Frumos tiran! Demon cu chip de înger!
Șoim fără gheare! Miel cu colți de lup!
Canalie cu chip dumnezeiesc!
De-a dreptu-ntors tot ce-ți părea mai drept!
Sfânt blestemat! Mișel de cinste vrednic!
Natură, ce făceai tu în infern
Când ai sădit acest demonic suflet
În raiul pieritor al unui trup
Așa de dulce? A mai fost vreo carte
Așa frumos legată și mai plină
De urâțenii? Câtă-nșelăciune
Într-un castel așa strălucitor!DOICA
Bărbații n-au credință, n-au onoare,
N-au omenie. Toți sunt trădători,
Toți șarlatani, vicleni, lingușitori!
Ah, unde-i pajul? Dați-mi aqua vitae![20]
Îmbătrânesc de-atâtea griji, necazuri.
Rușine lui Romeo!JULIETA
Arză-ți limba
Astfel de vorbe. Nu pentru rușine
Născut e el. Rușinii i-e rușine
Să stea pe fruntea lui: ea e un tron,
Pe care cinstea să se încunune,
Ca o stăpână peste lumea-ntreagă!
Ce dobitoacă-am fost să-l ocăresc!DOICA
Vorbești așa de cel care-a ucis
Pe vărul dumitale?JULIETA
Pot vorbi
De rău pe soțul meu? Ah, cine oare,
Sărmane soț, te-ar cuvânta de bine
Când chiar și eu, de patru ore-abia
Femeia ta, te-acopăr de rușine!
Dar, răule de ce-ai ucis pe Tybalt?
Fiindcă el voia să te ucidă!
Întoarce-vă-ți, o lacrimi, la izvor;
Tributul vostru-l datorați durerii
Și din greșeală-l dați voi bucuriei!
Trăiește soțul meu care-a ucis
Pe Tybalt, care vruse să-l ucidă!
Atunci e bine: pentru ce mai plâng?
Am auzit o vorbă mai cumplită
Decât că Tybalt e ucis, o vorbă
Ce mă sugrumă: de-aș putea s-o uit!
Dar ea-mi apasă gândul cum apasă
Păcatul gândul unui păcătos!
Ah, vorba: «surghiunit», «e în surghiun»,
Omoară zece mii de Tybalți! Moartea
Acestuia era destulă jale!
De este drept că o nenorocire
Nu vine niciodată singură,
Ci trage după ea și alți tovarăși,
De ce cu vestea: «Tybalt este mort»
Ea nu mi-a spus: e tata, mama sau
Sunt amândoi – durerea mi-ar fi fost
La fel de mare… Dar să-mi spună după:
«Tybalt e mort» – «Romeo e-n surghiun»,
Rostind aceasta, tata, mama, Tybalt,
Romeo, Julieta – toți sunt morți!
«Romeo surghiunit», acest cuvânt
Nu poate să-l cuprindă nici un gând,
Un lucru fără țintă, fără scop…
O, numai-n moarte aș putea să-ngrop
Durerea mea și nu-i cuvânt s-o spună.
Dar unde-i mama, tata, doică bună?DOICA
Plâng și bocesc pe Tybalt. Vrei să-i vezi?
Te duc la ei.JULIETA
Cu lacrimile lor
Îi spală rana. Ale mele însă,
Când ale lor se vor usca, vor plânge
Surghiunul lui Romeo-al meu. Ia scara.
Sărmana scară, cum te-a înșelat,
Ca și pe mine, soarta lui Romeo!
Te socoteam că-i vei deschide drum
Spre patul meu, și mor mireasă-acum,
Și văduvă fecioară; mi-a fost dat
În patul nunții mele nepătat,
Nu Romeo, ci doar cumplita moarte
De fecioria mea să aibă parte.DOICA
Mergi în iatac, ți-aduc eu pe Romeo
Ca să te mângâie. Știu unde este,
Romeo-al tău va fi aici deseară,
El este-ascuns la fratele Lorenzo.JULIETA
Găsește-mi-l și dă-i acest inel,
Și spune-i să alerge scumpul meu,
Aici, la cea din urmă despărțire.
- ↑ Spangă: (înv.) spadă, baionetă.
- ↑ Pală: (înv.) paloș.
- ↑ Sicomor, -i: Arbore exotic cu lemn tare și cu fructele asemănătoare cu smochinele.
- ↑ Cu temei: justificat, argumentat, dovedit.
- ↑ Alderman: (în Anglia) membru de frunte al unui consiliu districtual sau municipal; viceprimar, demintar.
- ↑ Pleasnă: (pop.) șfichi, bici.
- ↑ Egumen: stareț.
- ↑ Strigă: (în supersitiții) ființă imaginară cu chip de femeie care chinuește și copiii mici , ia mana de la vite, îndeamnă oamenii la fapte necugetate etc.
- ↑ Vintreà=vintre: termen popular pentru abdomen, burtă, măruntaie; aici: viață, firul vieții, soartă.
- ↑ Joe: Jupiter (zeul suprem în mitologia romană).
- ↑ Învolt, învoaltă: (despre flori) cu petale multe și dese, bogat, înfoiat.
- ↑ Benedicite: Fii binecuvântat! (lat.)
- ↑ Tartor: (fig.) maestru, mare meșter, foarte iscusit.
- ↑ Di primo cartello: de prim rang, de primă mână, de mare clasă (lit.)
- ↑ Passado, punto reverso, hay: termeni indicând atitudini sau lovituri, uzuali în instrucția de scrimă.
- ↑ Putană : (aici) copiliță, puicuță, muierușcă; (vulg.) putoare, târfă.
- ↑ Alla Stoccata: lovitură cu vârful spadei (it.: termen folosit în scrimă).
- ↑ Orbiș: orbește, nechibzuit; (aici) cu furie, nebunește.
- ↑ Sirepi: (sireap, -ă, adjectiv, cu forma regională sirep, sireapă) despre cai: greu de strunit, năvalnic, nărăvaș: în cazul de față, prin extensie, substantiv: armăsari, cai.
- ↑ Aqua vitae: apa vieții (lat.): aici: băutură tare, rachiu.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Romeo_%C8%99i_Julieta