Procesele derulate în Human Communication System
12.1. Sistemele funcţionale derulează procese specifice. În general, în orice sistem au loc procese. Sistemul este format din elemente ontologice interconectate ce derulează unitar cel puţin o activitate, îndeplinind astfel o anumită funcţie. Performarea funcţiilor sistemice alcătuieşte procesul. Forma sub care există sistemul este aceea de proces/procese. Am zice că „sistemul” fără proces este doar un set neproductiv de elemente; de fapt, nu există sistem fără derularea de procese. Modul de existenţă concretă şi validă al sistemului îl reprezintă procesualitatea. Dacă derulează procese, sistemul subzistă. În momentul în care în interiorul unui sistem funcţional încetează orice proces, sistemul ca atare nu mai există ca sistem. Sistemul implodează în elemente. Elementele aparţin sistemului.
Ele există nemodular înainte de a se interconecta. Din interrelaţionarea lor, unitară şi funcţională rezultă sistemul. Elementele trăiesc în sistem doar prin procesele la care iau parte. Accederea elementului în procesele sistemului face ca elementul să capete caracter modular. Modularitatea este calitatea elementelor de avea un profil propriu activ şi recognoscibil atât structural cât şi funcţional-procesual. Un element este modular când este acreditat ca element într-o structură şi când exercită anumite funcţii într-un proces. Un element are un potenţial pasiv structurare, de reacţii, de funcţii. Odată ce-i sunt activate valenţe din potenţialul pasiv, elementul devine activ şi capătă un profil separabil, individualizabil, recognoscibil, adică modular. Elementele ce nu mai acced în niciun proces ies din sistem. Dacă un element nu mai este atras în niciun proces şi deci nu mai îndeplineşte nici o funcţie, atunci el va ieşi de pe orbita sistemului. Un element inutil în procesele sistemului este insesizabil pentru sistem. Nu mai are rol în proces, nu mai are loc în sistem. Prin translaţie, rolul în proces este rol în sistem. Prin urmare, când este vorba de elemente, ele sunt mai întâi, generic, elemente ale sistemului şi, apoi, practic sunt elemente ale procesului. Elementele aparţin sistemului doar pentru că sunt elemente ale procesului.
Când este vorba de fenomenologia elementelor ontologice, nivelul de analiză se poate situa fie la nivelul sistemului, fie la nivelul proceselor. Există două perspective ontologice asupra elementelor: o viziune ce radiografiază elementele în sistemul comunicaţional şi o viziune ce catagrafiază elementele în procesul de producţie a mesajului. Noi ne pronunţăm pentru viziunea elementelor în sistem. În viziunea noastră, elementele aparţin sistemului, căci ele pot fi implicate în mai multe procese. Elementele se regăsesc şi în procesele particulare. Când este vorba de sistem elementele de bază se regăsesc negreşit în procesul sistemic de bază. Elementele comunicaţionale de bază ale sistemului de comunicare se regăsesc întotdeauna în procesul de comunicare.