STUDIU: Cartea între estetică şi cunoaştere

Prof. Daniel Mocioi

Fiind născută din nevoia sufletului omenesc de a-şi exprima emoţiile sale cele mai puternice, cartea este  oglinda magică a sufletului uman, a sufletului în mişcare, o cunoaştere în absolut, o artă a timpului. Puterea cărţii este de a influenţa sentimentele, voinţa şi gândirea omului, de a transmite anumite cunoştinţe şi o anumită viziune asupra fenomenelor din universul apropiat sau mai îndepărtat. Sensibilizând cunoştinţele, facilitând cunoaşterea fenomenului descris printr-o ascuţită intuiţie, de care numai artistul este capabil, cartea îi ajută pe oameni să înţeleagă sensurile adânci ale realităţii şi să şi-o însuşească sub raport spiritual. Reflectând realitatea cu mijloace specifice, prin imagini artistice, cartea sensibilizează şi convinge, emoţionează şi place în acelaşi timp, îi face pe oameni să aprobe sau să dezaprobe o anumită stare de lucruri.

Cărţile au o puternică forţă de influenţare. Marile genii  care au creat epoci, şcoli, au dominat perioade întregi cu viziunea lor asupra vieţii şi aceasta datorită faptului că, manuscrisele sau cărţile lor, au  ajutat oamenii să înţeleagă semnificaţiile profunde ale realităţii,  să le cunoască şi să le aprecieze just. Totuşi, cartea mai are şi menirea să dezvăluie sentimentele şi gândurile altor oameni, farmecul, bucuriile şi necazurile vieţii.

În principiu, cărţile îşi exercită funcţia educativă prin mijloace estetice, educaţia estetică fiind o sintagmă tot mai des întâlnită. Aceasta ajută la educarea simţului estetic şi a aptitudinilor estetice dar şi a unei atitudini corecte faţă de realitatea înconjurătoare. Investigarea creaţiei umane prin carte declanşează întreaga şi uriaşa ei putere de convingere emoţională, caracterul molipsitor al artei, capacitatea ei de a-l emoţiona pe cititor, de a-i forma convingeri. Lectura cărţilor stimulează gândirea şi constituie un puternic mijloc de educare a tuturor însuşirilor omeneşti autentice,  este o modalitate specifică de cunoaştere.Cunoaşterea este ceea ce dă sens şi un obiectiv nobil vieţii, ea nu este doar o „reprezentare”, o reflectare activă şi înţelegere a realităţii ci este şi o acţiune asupra realului, o transformare a realului. Dezvoltarea inteligenţei reprezentative este cea care dă putere omului. „A citii” şi „a cunoaşte” definesc existenţa şi puterea omului. Pentru omul citit ,,a cunoaşte” înseamnă a construi reprezentări noi utilizând informaţii provenite din cărţi diferite şi maniere diverse de percepere.

Odată devenită prietenă, cartea se oferă spiritului de investigaţie al omului în ceea ce are specific ca artă. Din natura specifica a ideii de carte decurge modalitatea didactica generala de abordare  in procesul de învăţământ. Cărţile devin o antologie de artă naţională, ceea ce le conturează profilul original, comparativ cu disciplinele ştiinţifice din planul de învăţământ.

Calea pe care acţionează forţa de influenţă a cărţilor constă în sensibilizarea prin intermediul puterii sugestive şi a dorinţei de cunoaştere. Reuşind să-i sensibilizeze pe elevi , adică să le producă o stare sufletească deosebită, care îi face să se simtă altfel decât ştiu ei în mod obişnuit şi să le trezească dorinţa de a se modela, cartea îşi atinge menirea dată de condiţia artei şi, implicit le strecoară în minte atitudini şi comportamente, sensuri, învăţăminte, imperative umane nobile. Atmosfera pentru educație prin lectură este pregatită în momentul în care apare dimensiunea estetică. Lectura nu-şi poate realiza finalitatea educativă decât pe calea sensibilizării. De aceea, educaţia prin intermediul lecturii trebuie concepută ca un proces dinamic, viu, emotiv, a cărui reacţie în lanţ este declanşată de contactul nemijlocit al elevilor cu textul cărţilor.

Există mecanisme subtile prin care cărţile îşi exercită funcţionalitatea formativă, vizând aspecte ale procesului de dezvoltare intelectuală. Comentariul pe marginea lecturării cărţilor contribuie la nuanţarea gandirii, la cultivarea supleţei ei. Prin efectul sensibilizator al cititului se declansază un efervescent proces de gândire, care pargurge un drum complicat, de la percepţie şi reprezentare, prin labirintul asociaţiilor şi disociaţiilor, până la generalizare. Adevărurile umane ale concepţiei cărţilor nu trebuie „povestite”, „reproduse”, ci relevate şi traite prin invocarea sensibilităţii, cunoştintelor şi experientei de viată a elevilor. Orice carte transmite cunoştinţe şi contribiue la formarea orizontului cultural. Informaţiile cultural-ştiinţifice implicate în mesajul unei cărţi pot avea adesea o reală valoare cognitiva, în sensul cel mai strict al termenului, ele putând fi verificate prin confruntarea cu diverse alte cărţi din domeniul ştiinţelor.

Cartea lărgeste orizontul cultural al cititorului punându-l în contact, prin intermediul imaginaţiei, cu un anumit mod de viaţă, cu o cultură material-spirituală specifică, dar nu atât în datele ei particulare şi concrete, cât mai ales în atributele ei esenţiale, ele însele percepute ca ficţiune, ca element artistic cu valoare emblematică. În unele cărţi , cunoştinţele despre lume şi viaţă dar şi multiplele informaţii sunt prezentate tot ca un act de creaţie. Transbordareainformaţiilor din regimul universului creat al cărţii, în acela al bunurilor culturale propriu-zise este o operaţie care se petrece în preocesul receptării, pe drumul care trece mai întâ prin inimă  pentru a ajunge, în cele din urmă, în planul reflecţiei. Acest transfer trebuie efectuat de fiecare cititor în parte, iar efectul formativ adevărat  se conturează în timp, după complicate sedimentări, produse prin estomparea treptată a emotiilor care au dat incandescenţă actului receptarii estetice. Specificul procesului instructiv-educativ prin intermediul lecturii constă în faptul că emoţia estetică fixează în conştiinţa elevilor semnificatiile mesajului artistic sau ştiinţific al cărţilor. Emoţia estetică îndeplineşte, în procesul educaţiei prin lectură, rolul unui catalizator. Totul este şi mai evident când se urmăreşte procesul educatiei morale prin receptarea lecturii. Lecturarea cărţilor poate juca un rol deosebit în procesul educării elevilor în spiritul binelui, adevărului şi dreptăţii, în formarea unor atitudini pozitive cum sunt cinstea, curajul,spiritul de echipă, demnitatea, atitudinea corectă faţă de muncă. Actul receptării lecturii este deosebit de important deoarece acesta se poate converti în sentimente, fapte şi atitudini umane concrete. Cărţile devin uneori material auxiliar, ilustartiv, pentru disertaţii etice. Trăirea emotional-reflexivă a universului unei cărţi de catre elevi este o cale sigură de educatie morală a lor. Antrenarea în dezbateri pentru confirmarea sau infirmarea unor teze, stimularea discutiilor controversate între elevi, înlăturarea unor inhibiţii sunt factori care pun în centrul receptării mesajului cărţilor personalitatea elevului, condiţionându-i dezvoltarea, împlinirea ca om. Adevărurile desprinse din cărţi se vor integra în personalitatea elevilor după demersul reflexiv personal. O problemă de viaţă, care-i solicită direct pe elevi în rezolvare, se încadrează în ceea ce Francais Debyser numeste „pedagogia simulării”.Pedagogia simulării se bazează pe solicitarea elevilor în rezolvarea unor situaţii concrete de viaţă, ca şi cum acestea ar fi propriile lor probleme, adaptându-se cu succes în procesul instructiv-educativ. De exemplu,  pe calea receptării estetice a operelor inspirate din istoria naţională, elevii „învaţă” să iubească limba română, să se identifice cu idealurile naţionale, sociale şi morale ale poprului român. Toate acestea devin componente ale conştiinţei elevilor, nu printr-o demonstraţie logică, ci prin procesul lent al inducerii afectiv-reflexive personale.

Contactul cu anumite cărţi reprezentative ale culturii, naţionale sau universale, duce la formarea laturilor educaţiei estetice. Educaţia estetică asimilează, într-o sinteză superioară şi specifică, atribute realizate prin procesul educaţiei intelectuale şi morale. Sarcinile educaţiei estetice constau în dezvoltarea gustului pentru a citi cărţi, a cunoaşte natura şi societatea, în formarea noţiunii de frumos, în cristalizarea criteriilor de apreciere a frumosului, în conturarea şi dezvoltarea deprinderilor de comportare conform legilor frumosului. Cărţile de literatură îşi aduc astfel contribuţia  specifică la dezvoltarea sensibilităţii, a imaginaţiei, la îmbogăţirea culturii estetice a elevilor. Educaţia estetică prin mijlocirea literaturii presupune în primul rând sensibilizarea conştinţelor pentru intuirea frumosului. În faza intuirii, subiectul percepe atributele elementare ale frumosului, se emoţionează, dar nu e capabil să emită aprecieri obiective despre percepţiile sale estetice. Pe masură ce concepţia despre lume se cristalizează, apare posibilitatea trecerii de la simpla intuire a frumosului la aprecierea lui, când apare adevărata emoţie estetică, cu funcţia ei de corectiv al comportării omeneşti. În mod sigur putem concluziona că, procesul educaţiei estetice se realizează prin intuire şi apreciere estetică. În clasele de liceu, comentariul de text liric abordează în adâncime atributele specifice ale literaturii ca artă, în mod special problemele relaţiei semn-semnificant, a valorii emblematice a limbajului poetic.

Studiul literaturii în şcoală este un proces complex care începe cu insuşirea instrumentului tehnic al lecturii şi continuă cu formarea capacitatii de a recepta complex opera literară, de a o comenta şi interpreta, urmărind în final formarea gustului estetic.

Spre exemplu, în receptarea mesajului estetic al poeziei  îndeosebi, lectura expresivă are un rol hotărâtor. Acest rol decurge din specificul literaturii ca artă – reflectarea realităţii în imagini concret senzoriale, relevabile în conştiinţă prin intermediul cuvintelor. Datorită specificului său artistic, literatura solicită în actul receptării mai întâi simturile, provocând subiectului receptor o anume tensiune emoţională, o anume stare sensibilizatoare, tonusul liric specific emotiei estetice.  Implicit, lectura interpretativă are darul de a crea această stare, condiţie esenţială pentru aderarea sinceră a receptorului la universul sensibil al poeziei. În plus, o autentică lectură expresivă deschide pe nesimţite uşile pentru receptarea multiplelor sensuri ale textului liric. Nu fără temei, unii specialisti sustin că lectura expresivă domină întreaga activitate de comentare a textului : „ea o pregăteşte, o zămisleşte şi o încoronează , ea ii este alfa şi omega”.

Bibliografie:

Debyser Francais,  Moartea manualului şi declinul iluziei metodologice, în ,,La Francais daus le Monde”, oct.-noiem., 1973, p. 67.

Mars Raol, Explication de textes par le travail de la diction,în,,Cahierspedagogique „, martie, 1970, p. 52.