https://blog.revistaderecenzii.com
tică, ştii tu, musulmanii cu fanatismul lor… în
restul ţărei sunt însă stăruinţi locale…
— Aşa?
;— Da Irimia tot mai ţine catedra delà Uni*
versitate?
— Ţi-ai găsit să se lase!… E neobosit… Mai
aleargă şi ia trei spitale — Gândeşte-te ce
mxpovorare ca să mai facă şi politică…
— Tot fără plată?
— S^ar putea alt-fel? — Pentru mamaea lui
patria… e în stare să facă .şi pe gardistul…*-
— Nebunie, uită că-i aristocrat….
— Pe urma lucrurilor astea, ş’a luat vânt
poporul, ‘de.nu-ţi mai dă respectul ş’ascultarea
antică…
— Vremuri triste!…
— Munceşte el din zori!… Acum doarme în
bibliotecă, stă închis cât n’aleargă pe-afară, scrie
şi citeşte la vrâsta.lui, să’nfundă-acolo între
cărţi ca un mag… Şi eu sunt tot *mai neglijată…
Curată osândă….
— Cât a trăit Alfred, singurul meu dor,
aveam1 o mângâere, dar pe urmă…
— Bietul copil, mort în duel aşa de tânăr!…
— Şi ucis de-un bastard din nobleţă lui Napoleon, mh…
— Cel puţin, să fi fost un aristocrat de ipe
timpul regilor…
Pe când Aspasia îşi rotunjise mult ,şoldul
drept, ca să ipriviască întristată în lături, Vranda
o ţinea din ochi, sugându-şi gura ca dinaintea
unor dulceţuri întinse pentru gustare.
In timpul acesta s’apropie feciorul respectuos.
rr— Doamna e aşteptată la masă.
. ;Aspasia sare ca dintr’un vis urât ^şi reculegându-se, dă faiâna lui Vranda, silind să pară
dispusă.
— Mănânci cu noi,-nu-i aşa?
— .Fie…
In mers era sprintenă ca o fată. Prin tremurarea involtă a rochiei de casă, i se conturau
sănătos şi plin formele indiscrete. Era răpitoare sub strălucirea albă a părului bogat
strâns în creştet.
Grădina rămâne în singurătate. Cuprinsul era
înecat de mirosul teilor înfloriţi. Inserarea se
răcorise de tot. Hobotul fumuriu aT nourilor,
vuia de rostogolirea tunetelor îndepărtate…
Din prag Aspasia se întoarce, să mai priviască grădina căzută în întuneric. Făcuse ochii
mici, ca să străbată mai uşor prin umbrele înopr
tării şi respira lacom aroma irosită.
— Ce aer înbălsârrratl
Vranda o întrerupse repede, fără să iee în
seamă extasul ei. , — Dar micuţa Simina, tot posomorită?
— Acuma-i mare domnişoară… ş’o obrasnică
încăpăţânată — urmează medicina…
— A intrat în Universitate?
— Oho… e !în ajunul doctoratului.
— Hotărît, nobleţă noastră se rătăceşte, auzi?
— acolo în rând cu gunoiul popular…
— Iţi închipui ce educaţie şi câtă morală
va duce în casa lui bărbatu-său