Un anonim… Proză de Adi Popescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

            Într-o vineri, ne-am hotărât să plecăm la țară. Aveam liber, inclusiv luni. Duminică erau Rusaliile. Când – stupoare!! Nu mai răcea frigiderul. Cu o seară înainte, soția a pus ceva la congelator, dar nu se închisese bine ușa.

            Ce ne facem? Nu mai plecăm. Îi zic fiului meu să căutăm pe net pe cineva, din Craiova care repară frigidere. Găsim câteva numere de telefon. Sunăm la primul care ne zice că este plecat din localitate și revine marți. Al doilea nu răspunde. În sfârșit, al treilea ne cere detalii și ne sfătuiește să ținem frigiderul scos din priză 24 de ore până se dezgheață de tot. Numai bine, zic eu, că tot plecăm la țară. Dar ce facem cu carnea de la congelator? Erau toate sertarele pline de nu se mai închidea ușa. Într-un final, am dus o parte la celălalt apartament, iar restul am luat la țară.

            Când ne-am întors, am băgat frigiderul în priză, dar nu pornea. Am sunat din nou. Fiul meu salvase numărul. Ne-a sfătuit de data asta să avem răbdare, căci va porni după circa 10 minute. Cu inima cât un purece, am așteptat. Minutele treceau, frigiderul nu pornea.  După vreo 10 minute… Victorie! Ura! Gata, a avut dreptate omul.

            De atunci, ne mirăm cu toții cum de mai există așa oameni minunați. Nici nu l-am întrebat cum îl cheamă. Fiul meu îl salvase în telefon ,,Frigider”. Și sunt convins  că mai sunt alții ca el, care vor să-și păstreze anonimatul. Altcineva poate venea, își dădea cu părerea, meșterea ceva la el și-ți lua cel puțin 100 de lei.

            Mulțumirile noastre sincere, stimate domn, ne-ai făcut ziua mai frumoasă. Datorită ție și celor ca tine, speranța noastră într-o România mai bună nu s-a stins.            

Cinste celor anonimi făcători de bine!    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *