https://blog.revistaderecenzii.com
Asfințește. Printre ramuri
Aurite-n foc de soare,
Tremură nenumărate
Mici ferești strălucitoare.
Sub arțar, plecat, moșneagul
Șade cu luleaua-n gură,
Pare că-i cioplită-n piatră
Luminoasa lui figură…
Joacă în văzduh țînțarii ;
Pe furiș, prin frunza rară,
Ca un zgomot de șopîrle
Drăcușorii se strecoară,
Ici și colo doar s-arată
Printre crengile mișcate,
Și, pitiți, șoptesc în umbră,
Se ghiontesc, rîd pe-nfundate…
Dînd semnal întregei cete,
Cel din urmă-n fund dispare…
— Caută-i de-acu, băiete !
Mută stă grădina mare…
Tresărind, pășește-n taină,
Doar prin foi adie vîntul…
Stă și-ascultă… Unde-s oare ?
Nu se știe ca pămîntul !
Moșule, tu știi, pesemne,
Stai cu degetul la gură,
Și, zîmbind șiret, ce dulce
Amintirile te fură…
Dar deodat’ s-aude-un țipăt,
Și din nalta bălărie
Sare o fetiță blondă
Ca un fir de păpădie !
Geaba fuge nebunește
Ca să scape de ștrengar…
Din tufișuri, pretutindeni,
Alte capete răsar…
E un haz ! Cu larmă mare,
Toți, jucînd, se strîng[1] în drum,
Și bunicul rîde tare
Pipa scuturînd de scrum…