Vremuri apuse de Șt. O. Iosif

https://blog.revistaderecenzii.com

În parcul vechiului castel,
Pe-aleea solitară,
Un tînăr prinț rătăcitor
Se plimbă trist și visător
În fiecare seară…

Se plimbă trist și visător
Și-ngînă cu durere :
— Copilă tainică de crai,
Cu vineți ochi, cu păr bălai,
Tot sufletu-mi te cere…



Se plimbă visător și trist
Și cu durere-ngînă :
— De ce nu vrei să te ivești
Din ceața vechilor povești
Să-mi faci un semn de mînă ?

E-o liniște de cimitir
În parcul singuratic :
— O, dați-mi mîndrul buzdugan
Și-aduceți calul năzdrăvan
Ce-adulmecă jăratic…

Ca-n cimitir e liniște
În tainica grădină.
Trist razele prin cetini curg
Și luminează în amurg
Castelul în ruină…


  1.  Din basme vechi mă îmbie… (Germ.)

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *