https://blog.revistaderecenzii.com
Traducere de Octavian Cocoş
Zi fericită, oră zâmbitoare,
Ştia inima mea ce s-a uscat,
Că ce-am sperat, putere, îngâmfare,
Au cam zburat.
Putere, zic. O, da! De-ar sta oleacă,
Însă de mult s-a dus în drumul său!
Dorinţele din tinereţe pleacă,
Dar nu-i bai, zău!
Şi, îngâmfare, ce am eu cu tine?
Pe-o altă frunte-acum vei fi punând
Veninul ce-l turnai cândva pe mine;
O, duh, stai blând!
Zi fericită, oră zâmbitoare,
Cu ochii văd şi voi vedea supus,
Că visul de putere şi-ngâmfare
Pe veci s-a dus.
Dar dac-acum puterea şi-ngâmfarea
Cu chinul lor cu tot eu le-aş primi,
Chiar dacă ora şi-ar spori splendoarea,
N-aş mai trăi:
Căci pe-aripi a avut o neagră coajă,
Care-a căzut când le-a deschis mai larg,
Ce a putut distruge ca prin vrajă
Un suflet drag.