https://blog.revistaderecenzii.com/

Am aflat în acest an că în 12 august se sărbătoreşte Ziua Internaţională a tineretului – eu ştiam că este în 2 mai, dar se pare că aceasta este doar o sărbătoare naţională…

Aşa că în 12 august, la fel ca şi de 1 iunie, mi-am urat „La mulţi ani” pentru că vârsta din buletin este doar o cifră ataşată mie precum seria actului sau codul CNP. Nu o recunosc nici măcar ca fiind vârsta biologică, cele şase decenii care se împlinesc în octombrie fiind doar o expresie a experienţei mele.

Aşa gândesc, pentru că aşa simt – şi în consecinţă, aşa mă port… Pentru că tinereţea este o stare de spirit – dacă ai tinereţea în minte suflet şi inimă – deja nu mai contează cum arată corpul biologic. Sunt mulţi tineri deja îmbătrâniţi de viaţă, griji, probleme. Sunt alţii care parcă s-au născut direct bătrâni, fără să se fi bucurat cu adevărat de viaţă. Mă gândesc că probabil pentru ei s-a organizat această aniversare, ca măcar o dată pe an să îşi amintească de cea mai bogată comoară a lor: tinereţea.

Dar mă uit în jurul meu şi văd destule persoane – şi nu neapărat din generaţia mea – care apreciază la justa valoare tinereţea, oricare ar fi ea: a spiritului, a minţii, a corpului…

Aşa că nu sunt un personaj singular şi mă bucur tare mult de acest lucru, pentru că am astfel speranţa că prin puterea exemplului nostru, putem impulsiona pe cât mai mulţi să lupte cu bătrâneţea, oricare ar fi ea.

Aşa că nu ştiu şi nici nu mă interesează dacă există o zi a persoanelor vârstnice, mă lipsesc de ea – pentru că sunt perfect mulţumită cu cele şapte zile pe an în care mă serbez: 8 martie, 2 mai, 1 iunie, 12 august, cele două sărbători de Sf.Maria şi ziua mea de naştere. Aviz celor interesaţi!