Ion R. Popa: Războiul hibrid – divide et impera

Despre războiul hibrid

http://blog.revistaderecenzii.com/

DIVIDE ET IMPERA

Neomarxiști au ajuns să fie numiți toți cei care nu îmbrățișează extrema dreapta, acel amestec toxic de ură și lipsa de educație. Rezultatul, la fel ca în ’30 și în ’40, nu poate fi decât unul inept. În contrapartidă, acești reactivi ar dori și ei eliminarea oricărei forme de diversitate, fiind percepută ca o amenințare constantă la existența majoritară, tradițională. Aici este practic “figura” – ca să spun ața, existența majoritară în viziunea acestora nu are nicio legătură cu forme moderate de menținere a tradițiilor și identității. Dacă pentru exemplificare conservatorismul se poate reduce în mod plastic la „don’t fix what is not broken” forma asta deviată de neo-naționalism nu achiesează doar la valori tradiționale, ci impune opțiunile majoritare unei minorități. Asta intra în coliziune cu democrația, locul unde vocile minorității (politice) și majorității (tot politice) trebuie discutate. Democrația nu este dictatura majorității, cum ne-am obișnuit noi de doi ani de zile. Nota bene, nici majoritatea nu trebuie să se schimbe doar să multumească o minoritate, dar nici minoritatea nu trebuie sa renunțe la valori astfel încât să dispară.

Continuă să citești

Cucul și… ceasul rău. Proză de Ion R. Popa

Cucul

http://blog.revistaderecenzii.com/

CUCUL  ȘI…   CEASUL RĂU

– Cap 1 –

         Vasile Ciungu, om cu șapte pogoane de pământ, dar având cinci copii, trecea drept om sărac și atașat noului regim politic. Slujise pe la curtea boierului, care îl aprecia bun la socoteli, și era considerat de săteni ca fiind cel care l-a „vândut” autorităților, când boierul a fost ridicat și strămutat cu întreaga familie. El făcuse parte din comisie și la inventar a observat că lipsește salba cea mare de galbeni, cu care „cucoana se fălea la zile mari”; le-a șoptit autorităților și „cucoana” a trebuit să scoată bijuteriile la lumină.

Continuă să citești

Vecinul… salvator. Proză de Ion R. Popa

În expoziție

http://blog.revistaderecenzii.com/

VECINUL…  SALVATOR

E mai ușor să fii înțelept pentru alții decât pentru tine.                                                          Socrate

       Afronie și Paraschiv, colegi de atelier, telefonaseră nevestelor că vor întârzia acasă, pentru că aveau să participe la adunarea grupei sindicale ce urma să prelucreze și să dezbată „Codul eticii și echității socialiste”. Dar, fiindcă secretarul de partid al uzinei fusese chemat la municipiu, ședința a fost amânată. Cei doi au plecat împreună spre casă, la ora obișnuită. S-au despărțit în fața blocului la al cărui parter locuia Paraschiv cu soția, copilul fiind la părinții Ninei.

Continuă să citești

Amalia Neațu: Cartea copilăriei mele. Debut

Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu

Cartea copilăriei mele       

Îmi amintesc cu plăcere și nostalgie de Amintiri din copilărie, de Ursul păcălit de vulpe, ambele de Ion Creangă, de Colț Alb scrisă de Jack London, și de Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu. Sunt sigură că Dumbrava minunată a fost cartea copilăriei mele. Mi-a cumpărat-o mama de la librărie în același timp cu ghiozdanul pentru clasa I.      

Continuă să citești

Tinerețea pe trepte. Proză de Liviu Jianu

Coliba de Nicolae Grigorescu

Tinerețea pe trepte

Se spune că ar fi primit o nouă ținută, un om de ținută, la vârsta de 100 de ani.
Un om de ținută înaltă, a ținutei române, și un om de ținută înaltă, a limbii române.
Ceea ce nu știu, este altceva, în afara acestor ținute.
Nimic altceva, dinăuntrul, sau dinafara, acestor ținute.

Continuă să citești

Bani și iar bani! Proză* de Ion R. Popa

Tablou creat cu lumină

*Din volumul în curs de apariție Casa gaițelor

Bani și iar bani!
Filofteia și Ana coborau supărate scările tribunalului. Prima arunca vorbe grele, de blestem și ocară, în dreapta și stânga. Degeaba nora ei, Ana, o îndemna să se abțină „că râde lumea”. Au ajuns în grupul din care plecaseră înainte de a fi intrat în sala de ședință. Aici se aflau și două familii din Dorobanți, care se judecau pentru tulburare de proprietate.

Continuă să citești

Entuziasm… nestăvilit. Proză de Ion R. Popa

Entuziasm

Sfârșit de septembrie. Zi călduroasă chiar în asfințit. La liceul 11, orele din sălile de clasă nu mai contau prea mult. Elevii de la cursul de zi deja plecaseră, iar seraliștii încă nu începuseră școala pe anul în curs, fiind angrenați la munci agricole cu întreprinderile la care erau angajați.
De fapt, ca mai în toate liceele, dar mai cu seamă la cele industriale, pe prim-planul activității se afla așa-zisa practica agricolă.

Continuă să citești