https://blog.revistaderecenzii.com
Ediția difuzată joi, 4 decembrie 2025, de la ora 16.00, în direct, a emisiunii „Literatura la Craiova”, moderată de Dan Ionescu și realizată de Simona Ștefania Mușuroi, a propus publicului o incursiune în două direcții tematice distincte, dar subtil complementare: Mitologii cotidiene și Povești de viață ale scriitorilor.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Cine-a întâlnit vrodată în calea sa un popă, îmbrăcat cu straie sărăcuțe, scurt la stat, smolit la față, cu capul pleș, mergând cu pas rar, încet și gânditor, răspunzând îndesat „sluga dumitale” cui nu-l trecea cu vederea, căscând cu zgomot când nu-și găsea omul cu care să stea de vorbă, făcând lungi popasuri prin aleiele ascunse ale grădinilor publice din Iași, câte cu o carte în mână, tresărind la cântecul păserelelor și oprindu-se cu mirare lângă moșinoaiele de furnici, pe care le numea el „republici înțelepte”, dezmerdând iarba și florile câmpului, icoane ale vieții omenești, pe care le uda câte c-o lacrimă fierbinte din ochii săi și apoi, cuprins de foame și obosit de osteneală și gândire, își lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l aștepta sărăcia cu masa întinsă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
În micul port cosmopolit de la gura Dunării se obișnuiește, ca și în marile centre americane, să se numească străzile cu numere. Patru străzi nesfârșite taie în lung îngusta limbă de nisip care desparte fluviul de baltă. O fășie de pământ între două mări. De o parte oglinda argintie a Mării Negre, din care soarele se ridică, de altă parte pânza aurie a mării stufului din Deltă, în care soarele se culcă. Împărăția largă a sângeroșilor țânțari statornici și leagănul strâmt al lacomelor lăcuste călătoare.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
343 – A murit Sfântul Nicolae din Mira, episcop al orașului grecesc Mira din Asia Mică, actualul oraș Demre din Turcia.
1534 – Sebastian de Belalcazar și Diego de Almagro au fondat orașul San Francisco de Quito, în prezent capitala statului Ecuador.
1768 – Primul volum din „Encyclopædia Britannica” a apărut la Edinburgh, Scoția.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Vrancea, regiunea situată la granița dintre vechile provincii românești: Moldova și Țara Românească, este leagănul unei vechi culturi și civilizații, unor mari fapte de vitejie împletite în istorie și baladă, evidențiate și conservate în texte, obiecte de artă, lăcașuri de cult religios și obiective culturale muzeistice, aflate în continuă îmbogățire.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Întreprinderea narativă a Ancăi Moldoveanu este o remarcabilă incursiune în acele domenii ale spiritului, unde rațiunea se învecinează cu misterul. Subiectul, inspirat de ghidușiile panteiste ale micului ei nepot, dobândește astfel rezonanțe care fac trimitere la structuri și teme specifice mitologiilor arhaice. Autoarea, o inteligență de sensibilitate spiritualistă, plasează această biografie a copilului Gabriel – revelat ca o ființă minunată – sub auspiciile entităților supranaturale. Asistăm la o manifestare a conștiinței de sine de o rară intensitate: Gabriel este un locutor al unei identități superioare, care se proclamă, cu o forță care nu admite contestare, drept „Copilul Soarelui”.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Mâine seară, de la ora 16.00, live, TVR Craiova vă invită la o nouă ediție a emisiunii „Literatura la Craiova”, un spațiu de reflecție și dialog dedicat universului cărții și celor care îi dau viață. Moderată de Dan Ionescu și realizată de Simona Ștefania Mușuroi, ediția din 4 decembrie 2025 propune două teme: Mitologii cotidiene și Povești de viață ale scriitorilor.
În prima parte, vom explora acele „mitologii” care se ascund în gesturile mărunte ale existenței: superstiții, ritualuri urbane, reflecții asupra unor obiecte care, fără să ne dăm seama, capătă statut simbolic. Cum se conturează aceste micro-narațiuni? Ce spun ele despre felul nostru de a trăi și de a înțelege lumea? De la bătutul în lemn până la semnificațiile sociale ale trecerii pe verde, fiecare gest deschide o fereastră spre imaginarul colectiv.
A doua parte este consacrată poveștilor de viață ale scriitorilor – acele destine uneori liniștite, alteori frământate, care modelează vocea și sensibilitatea unei opere. Ne vom întreba împreună ce anume transformă biografia unui autor într-un teren fertil pentru literatură și în ce fel se împletesc viața și ficțiunea atunci când scriitorul își așază propria experiență în pagină.
Invitații acestei ediții sunt doi reputați oameni de cultură:
— Rodica Păvălan Pospai, istoric literar, o prezență erudită și pasionată, cunoscută pentru rigoarea cu care cercetează biografii, contexte și genealogii literare.
— Prof. univ. dr Nicolae Panea, universitar și eseist, un fin interpret al culturii, al simbolurilor și al felului în care miturile – mari sau mici – modelează identitatea noastră cotidiană.
Împreună, cei doi invitați vor dezvălui straturile adânci care se ascund atât în viața scriitorilor, cât și în ritualurile aparent banale ale fiecăruia dintre noi.
Vă așteptăm joi, 4 decembrie 2025, pe TVR Craiova, pentru o ediție în care literatura se întâlnește cu antropologia, memoria și poezia gesturilor zilnice. Un dialog rafinat, moderat de Dan Ionescu.
https://blog.revistaderecenzii.com
A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești;De când se scria musca pe părete,Mai mincinos cine nu crede.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
O întâmplare cu miez
Colo-n Codrul Legănat
Ce-am văzut, m-am minunat.
Cum stătea la vânătoare
Moșul Costea, la cătare.
I-a picat o căprioară
Și a tras; moartea, haina
A cam secerat jivină.
Lângă căprioara-stană,
Iedișorul în poiană
Țopăia buimac, zbierând
Dulce-dulce și blând-blând,
Cu ochii umezi ca o scaldă
Tot ghiontea, părea că plânge
Tot ghiontea în blană caldă,
Botul și-a umplut de sânge
Și s-a șters și-a strănutat
Inima mi-a sfârtecat –
Și în Codrul Legănat
Ce-am văzut, m-am minunat.
De când Costea apucatul,
Nu l-a-nduioșat vântul…
Acum flinta a lepădat-o,
A gemut ca apucat
Și de capra împușcată
Cătinel s-apropiat.
Iedulețul tremurând,
A fugit, părea plângând,
Și-am văzut cu-adevărat
Cum moșneagu-a lăcrimat.
