Allan Pease: Limbajul trupului sau Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor

descărcare

Allan Pease: Limbajul trupului sau Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor

de Mirela Teodorescu

De-a lungul timpului a fost mereu un avantaj pentru o persoană să cunoască tainele limbajului corpului şi asta în primul rând pentru că inconştientul se manifestă prin corp. În concluzie, a şti să interpretezi limbajul non-verbal al cuiva, înseamnă a pătrunde în psihologia inconştientului persoanei cu care interacţionezi şi să culegi astfel informaţiile despre ceea ce se întâmplă cu adevarat la nivelul persoanei, dincolo de ceea ce spune în mod raţional şi declarativ. În cartea lui, Allan Pease – Limbajul trupului sau Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor (Editura POLIMARK, Bucuresti, 2002) ne propune câteva principii  şi interpretări ale comunicării non-verbale.

Continuă să citești

GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN: Actualitatea interviului, de Ştefan Vlădutescu

descărcare

Gabriela Rusu-Păsărin: Actualitatea interviului

                                                                                                   de Ştefan Vlăduţescu

În continuarea demersurilor sale investigative din ultimii ani, în domeniul audio-vizualului, profesoara universitară Gabriela Rusu-Păsărin este prezentă în librării cu o carte notabilă: „Interviul – recurs la memoria culturală” (Bucureşti, Editura Tritonic, 2010). Preliminar se poate spune că volumul este o reuşită sub aspectul tuturor celor trei mize ale sale: miza zetetică (de cercetare teoretică), miza de ilustrare practică şi miza didactică.

Continuă să citești

Despre familie (I)

Despre familie (I): Ce poate fi mai frumos și mai bun în viață decât o familie unită… (…) trăind într-un colț de lume numai cu bucuriile ei mici, așa cum sunt ele, fără să râvnească lucruri care n-ar face decât s-o zbuciume și s-o fărâmițeze…. Tudor Mușatescu

În lumina soarelui, postată deasupra noastră, ca un acoperiș de tablă încins, am o nostalgie a străbunilor care, dând înainte, oare câte generații?, petreceau ziua de vară altfel, într-o casă modestă, răcoroasă, ancorată, ca un gând de filosof, pe malul unui lac sau al unei ape curgătoare ca vremea. Vorbesc de timpuri cu mult mai încoace față de locuința lacustră, firavă și incomodă, contemporană fiarelor preistorice, poate uriașilor legendari, zeilor: cum să-i negăm (la zei și uriași mă refer) dacă nu am fost noi acolo să vedem ce a mai fost pe acest pământ…

Continuă să citești