Despre frică: A nu-ţi fi frică de nimic înseamnă a privi tot ce se petrece în lume ca spectacol. Mircea Eliade
de Dan Ionescu
Mircea Eliade oferă o soluţie, anume detaşarea faţă de orice ne-ar implica emoţional pentru că emoţia ne face vulnerabili faţă de ceea ce am dori neapărat să ni se împlinească sau, dimpotrivă, să nu întâlnim niciodată. Dar pentru aceasta, ar trebui să avem capacitate de stăpânire, care, din păcate, nu se deprinde foarte uşor.
Muzeul Literaturii Române Iaşi, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România – filiala Iaşi, organizează la Muzeul „Ion Creangă“ (Bojdeuca), în zilele de 13 – 14 aprilie 2013, ediţia a XXI-a a Concursului Naţional „Ion Creangă“ de creaţie literară – Povesti. Sesiunea de inscrieri a fost deschisa si creatiile literare pot fi trimise pana in data de 27 martie 2013.
Foto: Mihaela Delamare, Flori din alaiul lui Venus
Reţeaua de socializare – Cronică de film
De Mirela Teodorescu
O reţea socială este o hartă a relaţiilor dintre indivizi ce indică modurile în care ei sunt conectaţi prin diverse grade de familiaritate socială pornind de la cunoştinţe întâmplătoare până la legături familiale puternice. Teoria reţelelor sau analiza reţelelor sociale este o tehnică utilizată în sociologie, antropologie şi în studiile organizaţionale şi se concentrează asupra felului de a rezolva problemele, de a conduce organizaţiile şi de a atinge obiectivele propuse. Reţelele sociale se referă şi la o categorie de aplicaţii online ce ajută la conectarea prietenilor, partenerilor de afaceri şi grupurilor de interese.
Foto: Mihaela Delamare, Ne încurcăm în flori!
Gigi Căciuleanu: Vânt, volume, vectori – eseu de cromo-analiza aplicată corpului în stare de dans
de Mirela Teodorescu
Gigi Căciuleanu, strălucit dansator şi coregraf francez născut la Bucureşti, a absolvit şcoala de coregrafie din Bucureşti, fiind elev al coregrafei Miriam Răducanu – cea care i-a insuflat dragostea pentru dans. La începutul anilor ’70 se stabileşte în Paris după ce îşi contruise deja un renume în ţară ca balerin la operă. Este director artistic al Baletului National Chilian, un artist de mare mobilitate spirituală. Dupa propriile cuvinte, este un dansator interpret, coregraf şi pedagog-formator pentru care dansul este punctul central al vieţii sale. Parafrazându-l pe Descartes, el afirmă: “Gândesc, deci dansez. Sau, mai exact: dansez, deci gândesc”.
Despre speranță: Uneori e mult mai folositor să-ți pierzi speranța, decât să-ți pierzi vremea sperând. Radu Stanca
de Dan Ionescu
Speranța e starea care ține omenirea în vigoare și-i mai dă aripi în viitor.
Sunt două posibilitățile la care duce afirmația: ori idealul propus nu merită efortul ori e prea înalt pentru puterile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Cu alte cuvinte, e bine să-ți trăiești nivelul, în slujba căruia să depui firea-ți în expansiune către bucurie (mai bine poate decât spre fericire). Fericirea e un termen superior, aproape suprem, pentru a cărei atingere străbați stele, poate inimi și nici atunci nu-ți dai seama. Fericirea este însăși viața în avalanșa ei. Platon, în Academie, măsurând cu pasul zbaterea în cunoaștere, și-a dat seama că trebuie să meargă mult în sine și pe pământ, pentru a afla un răgaz de beatitudine. Este motivul pentru care a deplasat idealul în cer, unde spera și propovăduia că mergem noi, umbre pe Terra.
Despre egoism: Nu e bun de nimic cel care nu e bun decât pentru el. (Proverb românesc)
de Dan Ionescu
Se incriminează egoismul. Adverbul (de mod de excepţie) „decât“ anulează deschiderea. Lumea unui egoist, care înseamnă o atenţie exagerată acordată sieşi, este limitată întrucât este furnizată numai de el însuşi, ca Narcis scufundat şi la propriu, în propria-i contemplare.
Foto: Mihaela Delamare, O parcelă de flori
FLORENTIN SMARANDACHE: „Eighth International Anthology on Paradoxism” sau paradoximul la maturitate
de Ştefan Vlăduţescu
Florentin Smarandache este întemeietorul paradoxismului. Întâi de toate este un matematician cu o reputaţie excepţională, are şiruri de numere care-i poartă numele, este fondatorul unei geometrii neeuclidiene, este conducător de doctorat în mai multe universităţi ale lumii: S.U.A., Australia, Indonezia, China etc. Domnia sa este, pe de altă parte, şi poet, prozator, dramaturg.
Curentul literar cu fundamente logico-paradoxiste pe care l-a iniţiat în anii 1980 a căpătat cu timpul din ce în ce mai mulţi adepţi. Aceştia s-au adunat în jurul magistrului care i-a tratat cu delicateţe şi eleganţă, invitându-i în casa paradoxismului. Pe lângă Florentin Smarandache s-au strâns mulţi admiratori şi discipoli, cultivaţi şi valoroşi. Astfel, paradoxismul s-a întărit spiritual şi calitativ. El reprezintă astăzi o direcţie de gândire şi de creaţie pentru oameni de o deosebită altitudine intelectual-literară de pe cinci continente.