Crinul poate simboliza un om sufocat de probleme (datorii), care aproape nu-și mai găsește rostul, dar salvarea lui este comunicarea, instinctul de socializare.

În al treilea distih: „Oh, pentru cruda lor corespondență / Aveau cea mai naivă diligență!” sunt două cuvinte în opoziție: crudă, naivă. „Crudă” se referă fie că relația este recentă, fie că în corespondență ei își exprimă supărări extreme, cu soluții dure (crude). Diligența este naivă din cauză că se supune travaliului mereu și nu știe ce transportă, poate idei care să-i facă rău diligenței însăși. Este naivă, fie că transportă scrisori care nu rezolvă nimic între corespondenți, fiind o relație prea nouă, un travaliu superfluu, fie că transportă un pericol.

Continuă să citești →

William Shakespeare: Romeo și Julieta. Scena balconului, interpretată de Dan Ionescu

Deasupra liniilor secundare este una primordială. Romeo n-o poate compara pe Julieta cu nimeni de pe pământ, doar de pe cer, cu luna ori soarele.

Implicit Romeo intră și el în grandoarea acestei comparații, vorbind despre culoarea galbenă a lunii – sigur provine din gelozia pe care luna o poartă Julietei.

Continuă să citești →

„Ca într-un țarc se simte Nora, lume-ai dincolo de geamuri”. Aici credem că se ascunde o explicație a gestului ei de a-și fi părăsit familia pentru salvamontistul Doru.

Trăind viața obișnuită a unei adolescente, Norei i se pare că tumultul care până la urmă trebuie trăit este în afara cercului ei existențial. Motivul pe care îl găsește în schimbarea destinului, care părea prestabilit: să devină ingineră, este dragostea pentru Doru. Ea se considera în viața ei simplă adolescentă captivă și începe să refuze totul, numai ca să scape de acel tip de trai. Paradoxal ajunge să trăiască „Proza cea lungă a primei iubiri”, adică dă greș.

Continuă să citești →

William Shakespeare: Romeo și Julieta. Scena sărutului, Actul I, Scena 5, interpretată de Dan Ionescu

Prima întâlnire dintre Romeo și Julieta este la balul familiei Capulet. Cei doi nu se cunosc, iar primul dialog se bazează pe alegorie.

Romeo crede că dacă Julieta acceptă să-i apuce mâna, îi va permite și sărutul, gestul al doilea chipurile! fiind nevinovat, „menit să spele păcatul“ simplei atingeri a mâinilor: „De pângărește mâna-mi sfânta-ți mână, / Să ierți acestor buze ale mele / Cari c-un sărut păcatul vor să-l spele”. Julieta consideră că: „Nu, pelerine, mâna-ți vină n-are” și este bine să se mențină la acest stadiu… de sfințenie. Ea dă un exemplu din repertoriul pelerinilor care, în ritual de salut, „în loc de sărutare, / Se-nchină și-și strâng mâinile fierbinți”, el șmecherește încearcă să își atingă scopurile: „Dar sfinți și pelerini n-au gură oare?”, ea nu cedează și este de o subtilă opinie: „Da, pentru rugăciune, pelerine!” care, prin contrastul exprimat, permite perpetuarea dialogului de tatonare, de atenuare a asperităților posibile.

Continuă să citești →

Definiție: Sonetul este o poezie cu formă fixă, alcătuită din paisprezece versuri, grupate de obicei în două catrene și două terține. Rima catrenelor este îmbrățișată (abba / baab), iar a terținelor: cdc / dcd.

Probabil Eminescu a abordat acest gen datorită sentimentului de admirație pentru William Shakespeare, un maestru al sonetului.

Continuă să citești →

Communication emergence take place  unreasonable quickly under the pressure of a construction which is placed ontological in preliminary of a communication initiation. Human being propensity toward communication is a cognitive construct  previous. Any human being has impregnated in his cognitive and cogitative fund  structures to start a hare of communication. Previous communication kernels appears as some connectors that makes, passive, relation before that „electric signal” to be released. These previous connection „cables” are cogitative potential structures. Without to graduate a certain school any person has idea how to achieve a communication. Communication is, in its basically components, o habituation as walking, cycling, running etc. Communication doesn’t need education or special training to put it into effect. To communicate is, principal, a habituation as any other. From here results the fact that initialization and the rolling on of  a communication are basal cultural habituations of human being.

Continuă să citești →