http://blog.revistaderecenzii.com/
În 1977, la şapte ani, am mers pentru prima dată la stadion. M-au atras gazonul şi, nu ştiu de ce, marginea de zgură. Stăteam între unchiul Ionel, student pe atunci, şi tata. Îmi arătau: „Acela cu banderolă roşie pe braţ e căpitanul Ştefănescu“ etc. Mi l-au numit şi pe Dobrin. Întrebasem de ce taică-meu, când e mingea la jucătorul acesta, strigă: „Ia-l! Ia-l! Ia-l!“ sau: „Fiţi atenţi, că are mingea legată de picior!“.
Continuă să citești
Cu sinceritate, despre Dumnezeu și sfinți, cu Anca Sigartău
Ediția specială „Universul credinței” de marți, 27 octombrie, ora 10.30, prilejuită de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului, cuprinde transmisiunea în direct a Slujbei de la Catedrala Patriarhală, dar și dialoguri cu actori de succes care s-au întors către Dumnezeu.
Continuă să citești
Dimitrie Cantemir (26.X.1674 – 21.VIII / 1.IX.1723): Istoria ieroglifică (scrisă între 1703 – 1705)
„NU stă pe Strada Speranţei, căutaţi adresa!” – Corina Chiriac, la aniversare
Azi nu mai primeşte scrisori pe Strada Speranţei, la parter, dar după august 1983, când a fost lansată celebra melodie „Strada Speranţei”, Corina Chiriac primea constant foarte multe scrisori pe plicul cărora scria doar atât:
Continuă să citești
http://blog.revistaderecenzii.com/
Soră-mea mă îndeamnă să scriu ceva despre felul în care tata își serba ziua numelui, dar eu nu mă simțeam fericit, pentru că mereu eram cu mintea la examenele pe care le aveam de dat (treapta I, treapta a II-a, bacalaureat, admiterea la facultate).
Continuă să citești
Nichifor Crainic: Memorii*. Fragmente din cartea Întoarcerea istoriei de Geo Constantinescu, carte apărută la editura EIKON, București, 2020, 212 p.
Apariția în 1991 a cărții de memorii Zile albe, zile negre (Casa Editorială Gândirea) a însemnat un moment fast al publicațiilor acestui gen de literatură, supranumită „de sertar“, după mai mult de patru decenii de sălbatică cenzură impusă cu forța poporului român, libertății sale de expresie și gândire de către regimul de inspirație sovietică, după 23 august 1944. Este vorba de una dintre mărturisirile cele mai valoroase și profunde despre o viață și o epocă a țării, ambele deturnate violent de la fireasca devenire de tancurile necruțătoare ale utopiei sovietice. Cartea a fost scrisă de Nichifor Crainic în timpul peregrinărilor prin Transilvania, după ce autorul a fost condamnat la închisoare pe viață, în 1945, în odiosul proces intentat ziariștilor și scriitorilor români care fondaseră, cu mintea și talentul lor, stabilimentul ideatic propice devenirii României Mari.
Benjamin Constant (25.X.1767 – 08.XII.1830): Despre libertatea anticilor și libertatea modernilor
http://blog.revistaderecenzii.com/
Locuiam în Brazdă, la parter (aveam vreo zece ani). Mama cumpărase peşte congelat. Sub jetul de apă de la robinetul din bucătărie, unul dintre pești şi-a revenit, sărind năstruşnic în chiuvetă. L-am luat şi l-am dus în cadă, unde, pentru a-i crea un mediu propice, am fixat rădăcini de flori şi iarbă. I-am dat să mănânce dumicaturi de pâine sau presăram mălai pe suprafața apei.
Continuă să citești