https://blog.revistaderecenzii.com/

E-ntreaga devenire-o boală grea.
Dă suflul febrei la cătun ocol;
Dar semne face-un duh din crengi, domol,
Larg deschizând, cu teamă, inima.

Și curge un preaplin nespus de blând,
Nenașterea-ngrijește-un calm firesc.
Spre stele-ndrăgostiții înfloresc
Și noaptea-o trec, mai dulce răsuflând.

Ce-i viață-i dureros de bun și-adevărat,
Și lin te-atinge-o piatră veche-apoi:
Într-adevăr! Voi fi mereu cu voi.
O, gură!ce prin sălcii tremuri ne-ncetat.

Traducere Mihail Nemeș

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/poetry

https://blog.revistaderecenzii.com/

În memoria lui G. Aburel,cititor prodigios și suflet delicat,cu care am discutat de atâtea ori despre această carte.

https://blog.revistaderecenzii.com/

În sfârșit, automobilul de curse părăsi centrul Bazargicului, coborî pe ulițe chinuite, o porni pe pământul galben, neted, printre lanurile de grâu tremurând și schimbând culorile ca marea cea așa de apropiată, și, printre maci, urme de sânge ce duc la cine știe ce crimă petrecută în vreun ungher dosnic al acestei pustietăți. Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moară arsă, unde ne-au părăsit câțiva tovarăși de drum.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Stă soarele-ncins după-amiaza solemn.
Lin zumzetu-albinelor piere.
Surori în grădină șoptesc. În tăcere
Băiatul ascultă-n cămara de lemn,

Vrăjit de imagini și cărți care-l ard.
Tei vestezi se-afundă-osteniți în albastru.
Un stârc stă-n văzduh neclintit și sihastru,
Fantastice umbre se joacă pe gard.

Surorile-n casă pășesc și-n curând
Mai slab din odăi luminoase
Sclipește veșmântul lor alb de mătase
Și tufele freamătă tot mai plăpând.

Băiatul dezmiardă-un motan, fascinat
De-oglinda din ochii-i, senină.
Un sunet de orgă în zări pe colină
Se-nalță spre cer, minunat.



Traducere Mihail Nemeș
Sursa: http://poetii-nostri.ro/georg-trakl-amintiri-din-copilarie-poezie-id-33374/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Trăsura urcă drumul gării, coti pe bulevard și se opri în fața celor doi tei bătrâni, straje de o parte și de alta a porții. Mirel sări sprinten și se îndreptă iute spre intrarea împodobită cu geamuri colorate. În drum, zărind la fântână pe Catinca, vânjoasă și arsă de soare, îi țipă: „Câți copii mai ai, Catinco?”