Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/3_mai
1560: Diaconul Coresi și Tudor diacul încep tipărirea (până la 30 ianuarie 1561), la Brașov, a primului „Tetraevanghel” în limba română.
1847: La Iași, are loc premiera comediei Piatra în casă, de V. Alecsandri.
1891: Se înființează „Fundația Universitară Carol I”, actuala Bibliotecă Universitară din București.
1937: Romanul Pe aripile vântului al scriitoarei Margaret Mitchell câștigă premiul Pulitzer.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Învins în afară,
Evul mediu s-a retras în chiliile
roşii şi albe ale sîngelui meu.
1859: Jerome K. Jerome, scriitor britanic (d. 1927)
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/2_mai
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/2_mai
https://blog.revistaderecenzii.com/
În general, am trăit Paștile, la fel, numai motivele de bucurie erau diferite. Am primit, în copilărie, un maimuțoi albastru de cauciuc, pe care l-am manipulat în fel și chip, atras de constituția lui maleabilă.
A doua zi, îmbrăcam hainele cele mai bune și alegeam oul cel mai tare, pentru a-i învinge pe aceia cu care se întâmpla să mă întâlnesc și să ciocnesc.
În biserică, eram timorat de oamenii pe care ai mei îi cunoșteau, întrucât mă întrebau de vorbă, iar cea mai frecventă întrebare, care mă punea în dificultate, era: „Cum merge școala?”; niciodată, nu eram mulțumit de mine și nu se cădea, în biserică sau pe lângă, să mint, că mă vedea, cu ochiul lui de ciclop, bunul Dumnezeu și mai aveam nevoie de El, în rugăciunile mele din gând.
Când mama mi-a spus, pentru prima dată, despre Dumnezeu, mi s-a părut nedrept să ne ducem traiul sub o tutelă inexpugnabilă și respectul meu pentru condiția de om a fost clătinat, nu atât de tare, precum orașul Pompei, de către Vezuviu, dar suficient cât să mă fi gândit la Cel de Sus, altfel decât la părinții mei, pe care, până în acel moment, îi socoteam cei mai puternici de pe pământ. Mă simțeam supravegheat de divinitatea din capul meu, care divinitate, paradoxal, locuia în sfere înalte; se cuvenea, într-un fel sau altul, s-o cunosc și am dezvoltat dialoguri sublime, noaptea, când puneam capul pe pernă, fie cu îngeri, fie cu Iisus.
Astăzi, mă întreb unde este Dumnezeu, pe ce jilț stă El în acest cosmos imens; sau este în afara cosmosului, iar ceea ce noi contemplăm, stele și planete, sunt sinapsele minții Lui? Mi-ar fi atât de simplu să-mi spun că nu există, însă frica de a nutri un asemenea gând mă copleșește și o consider o dovadă a prezenței împărăției cerești. De asemenea, este aproape imposibil să imaginezi, ca om, ceva nepopularizat anterior, darmite să ajungi să vorbești despre altă lume, spectaculară și imbatabilă! Pentru aceasta, trebuie să deții motive clare și să fi observat ceva pe cer. Sfinții Părinți au scris că au vizualizat, mai mult decât s-au putut ei exprima, și nu avem nicio înclinare morală să negăm.
https://blog.revistaderecenzii.com/
https://blog.revistaderecenzii.com/
| Anecdotă tipărită prima oară în Albumul macedo-român, București, 1880; retipărită în Convorbiri literare, nr. 11, 1 febr. 1885 |
https://blog.revistaderecenzii.com/
Popicele stau în picioare
8 și cu popa 9
Se bucură că stau în picioare.
Popicelor, nu vă mai bucurați
Popicelor, din voi
Trebuie să piară îndată câteva
Dacă nu toate
Popa mai ales
Sunteți 8 și cu popa 9
Vine ghiuleaua
Și dărâmă, biet popic
În jurul tău
Una, două, trei
Sau mai multe popice
– depinde de îndemânarea
Și înverșunarea jucătorului –
Destinul popicului
E să fie trântit
Nu să stea în picioare.
Þine minte
Că ești în picioare.
Tocmai ca să fii doborât.
Dura lex, popicule drag,
Frate popic,
Frate cu omul.
Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/poetry/13956981/Popicele_stau
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/1_mai