https://blog.revistaderecenzii.com/

Zorii când porniră neaua,
În cotlonul său de ani
A fătat șapte cățeaua
Cățelandri roșcovani.

Până-n seară mângâindu-i
Ea i-a lins și netezit,
Pe sub coastele-aburinde
Picura omăt topit.

În amurg când vrea găina
În coteț un loc ascuns
A venit ursuz stăpânul
Și coteii-n sac i-a pus.

Și din urma lor smerită
Prin troiene-a alergat…
Mult timp apa înnegrită
Nu s-opri din tremurat.

Când ea se târî spre casă
Tot lingându-și pașii grei
Văzând Luna luminoasă
O crezu-un cățel de-al ei.

În albastra înălțare
Scheuna cu-atâta dor
Însă Luna după zare
S-a ascuns nepăsător.

Mută ca după pomana
Când i-au dat o piatră-n râs
Picură din ochi sărmana
Aurite stele-n nins.

Traducere V. Bragagiu

Sursa: http://poetii-nostri.ro/serghei-esenin-cant-despre-caine–traducere-vbragagiu-poezie-id-6633/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Inelul cu safir

În raze arămii de-apus când am plecat,
Inelul cu safir în deget ţi l-am pus
Şi-am spus: „Să te gândeşti mereu
La cel ce ţi l-a dat”.
Şi-n raze arămii de-apus
Încet m-am dus.

Dar când departe,-n luptă,-nflăcărat
Muindu-mi spada-n sânge de păgân,
Mi-am scris temutul nume-n cartea de eroi,
Tu… ai zvârlit inelul cu safir
În fundul lacului din parc.

Dar nimfa lacului l-a prins pe când cădea
Şi ţi l-a pus în sân
Pe când dormeai pe mal.
Apoi, târziu, când eu zăceam străpuns de lănci,
Străpuns de-nveninatele săgeţi,
Tu ai zvârlit inelul cu safir
În fundul râpei negre şi adânci
Din care iese abur otrăvit,
În care şi ecoul a murit.

Dar hidra fioroasă l-a găsit,
Şi-ncet târându-se pe stânci,
Ţi l-a adus, – şi ţi l-a pus în sân
Pe când dormeai într-un hamac de flori.

Dar tu ai azvârlit din nou,
Ai azvârlit inelul cu safir
În fundul unei gropi din cimitir…

Şi-acum, când eu sunt mort şi putrezit,
Şi când tu dormi în caldul tău alcov,
Nu te trezi, căci spectru-mi a venit
Să-ţi pună-n sân inelul cu safir.

Sursa: http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=129249

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cîmp leşinat, pe cine vrei să chemi?
Visule, ce te zvîrcoleşti şi gemi?
Aleargă herghelia şi secara,
Rămîne-n urmă satul, codrul, sara …

Aleargă gerul alb pe sterpe stepe
Ferestre sparte, uşi dogite, trepte …
Pînă şi soarele-a-ngheţat
în drum, ca o băltoacă de pişat.

Rusie, cine ţi-a mînjit zăpezile?
Cine ţi-a speriat cirezile?
Cîinii flămînzi se-mpleticesc şi fug-
Şi marginile zări lor le sug.

S-alerg şi eu? O, nu, rămîn aici
Cu huliganii mei caii ci.
Lupoaicei, Dumnezeu i-a dat un pui,
Dar Omul i-a ucis puiul vătui.

Moscova cârciumărească

traducerea Zaharia Stancu

Sursa: http://poetii-nostri.ro/serghei-esenin-camp-lesinat-poezie-id-9184/